Epoca de aur a supravietuirii

Ruxandra Cesereanu - Un singur cer deasupra lor 

"Iar apoi, cand sosi sorocul, aproape de sfarsitul lumii, Dumnezeu isi tinu fagaduiala si dadu lumea pe mana Diavolului o jumatate de veac, timp in care el, Dumnezeu, se tinu deoparte de toti si de toate." O jumatate de veac ce reprezinta firul comun al acestor povestiri scurte, de sine statatoare, grupate sub derutantul titlu "roman". O jumatate de veac in care un cer plumburiu, lipsit de speranta, pare sa se prabuseasca asupra omenirii.

Sub el traiesc cu totii, tortionarii, servitorii Partidului, oameni care ucid fara regrete sau remuscari si oprimatii, cei care nu au mai putut sa indure  in tacere si sa-si plece fruntea, cei ce au avut ghinionul sa se nasca in familii de conditie buna si au fost striviti de ura de clasa sau doar cei ce au avut ghinionul sa se nasca, nedoriti de nimeni.  Printre cei dintai, gasim personaje precum Leontin, un ziarist oportunist ce primeste misiunea de a infiera un "dusman al poporului", Tinu, orfanul din trupele securitatii trimis pe urmele fugarilor, ce a cunoscut doar afectiunea cainelui sau, Pantiusa Bodnarenco, protagonistul unui discurs ilar, Hambu, care pentru a se casatori cu nevasta unui fugar ajuta el insusi la prinderea sotului, cenzorul Silvestru, ce realizeaza singur mascarada in care traieste el, gandacul Macelarica, si ne da o explicatie concisa a motivatiei slujitorilor aparatului de stat: "Partidul facuse destule pentru el si mai ales ii oferise o slujba bine platita, iar el trebuia sa il serveasca ". Dar apar si personajele din prim-planul epocii, precum coana Leana, Sosescu si Ilisoi.
De partea cealalta a baricadei ii gasim pe Lucretia, tanara nevasta a unui padurar, ce-si urmeaza dupa razboi sotul in pribegie, haituiti permanent de securitate; pe Dris, cel mai mic dintre cei sapte copii ai familiei unui preot aruncat in inchisoare, stramutat impreuna cu restul familiei in Baragan; Alexandru, protagonistul celei mai crude secvente din carte, aceea a patimilor detinutilor de la Pitesti; si, intr-o secventa autobiografica - documentar alcatuita din fragmente ale dosarului de la Securitate (declaratii, denunturi, memorii) pe padre Basilio, preotul Vasile, bunicul autoarei, preotul greco-catolic ce a refuzat sa-si schimbe religia si a continuat sa tina slujbe la el acasa.
 Relatate la persoana a treia, fragmentele ofera un punct de vedere, o perspectiva, uneori completata de viziunea opusa, intr-o serie de povestiri-perechi: fugar-urmaritor, student-miner. In aceste secvente cu doua fatete, ne dam cel mai  bine seama ca perioada comunista a insemnat supravietuire, in orice forma: unii au fraternizat cu dusmanul pentru a-si creste copiii, cum s-a intamplat cu Aurelia, sotia lui Marcu, apoi a turnatorului sau, Hambu; altii s-au refugiat in credinta ori si-au riscat viata trecand Dunarea inot, s-au revoltat si au disparut in neant, cum s-a intamplat cu minerii din timpul grevei din 1977, altii si-au vandut sufletul diavolului si s-au convins ca au facut un lucru drept. Crampeie de ganduri in stil indirect liber ne fac partasi la framantarile personajelor, de la invatatoarea ce-si pregateste copiii pentru a inmana flori cuplului prezidential la batranul ce refuza sa plece din casa ce va fi demolata sau fugarul peste Dunare.
Punctele recurente ale cartii sunt bataile in usa prevestitoare de nenorociri, oamenii dragi disparuti in miez de noapte, denuntul si infierarea, fuga in paduri. De-a lungul istoriei, ajungem din anii de dupa razboi, trecand prin Revolutie cu confuziile ei, cand eticheta de terorist se aplica mult prea usor unor nevinovati, apoi prin Golaniada, la inceputul anilor '90. 
Daca pentru cinematografie Amintiri din Epoca de Aur pastra memoria timpului apeland mai mult la resursele comicului si grotescului, ilustrand legende urbane, viziunea Ruxandrei Cesereanu este una mult mai sumbra si apasatoare, atingand atmosfera filmului tangential, cel mai mult in "Militia romana: rubrica Fapt Divers", una din putinele povestiri ce nu poarta ca titlu un nume de protagonist. De senzatia de sufocare creata de regimul comunist se poate fugi doar in Vest, in nebunie, in moarte sau... in padure, acolo unde exista o iluzorie libertate. O stiu oponentii sai, dar o stiu si indragostitii ce aleg padurea ca loc de desfasurare a primei lor experiente sexuale.
Nu este o carte in alb-negru, nu incearca sa acuze sau sa scuze atrocitatile, ci sa redea  totul asa cum a fost, cu constrangerile, represiunile si dezinformarea ce i-a facut pe unii sa devina turnatori, pe altii ucigasi fara scrupule. Eu am simtit-o mai mult ca un document al epocii comuniste, reportaje despre protagonistii ei, anonimi sau cunoscuti, decat ca o fictiune ce opereaza cu instrumentele literaturii. Este clar o carte de citit, pe care le-as recomanda-o tuturor celor care nu au trait atunci si, intrebandu-si parintii si bunicii cum era in comunism au primit raspunsuri precum "mai bine, cel putin atunci aveai un loc de munca asigurat..." sau orice alt raspuns care incepe cu "mai bine...". In ciuda exercitiilor de virtuozitate stilistica, a limbajului la fel de variat ca si multitudinea personajelor ce alcatuiesc corul polifonic comunist, nu stiu de ce imi vine sa vad fragmentele din carte reproduse mai degraba intr-un manual de istorie decat intr-unul de literatura...