Sunday, 14 February 2016

Jenga financiara

The Big Short (2015)

Stiti joculetul acela cu blocuri de lemn din care construiesti un turn? Pui, tot pui, il inalti si la un moment dat incepi sa scoti din el bucati pana se prabuseste. Se numeste jenga si asta au jucat bancile cu clientii lor, de prin 2005, cand creditele ipotecare au inceput sa scartaie. Au creat tot soiul de fonduri de investitii din care au refinantat creditele, intr-o spirala a ratacirii continue, unde aceeasi institutie putea pierde undeva pentru a castiga in alta parte, din propria ei pierdere. Nu conteaza ca lipseste, noi tot pe plus iesim! Eu incerc sa simplific lucrurile, sa va povestesc despre film asa cum au facut-o si pentru mine, chiar pe parcursul lui, personaje fara legatura cu lumea afacerilor, precum chef Anthony Bourdain sau Selena Gomez. 
Filmul este, probabil, mult mai pe intelesul celor care au legatura cu bursele, cu lumea finantelor si bancilor. Ei chiar pricep cum functioneaza mecanismul. Pentru habarnisti ca mine, carora le e mai usor sa invete o limba straina decat sa completeze documentatia necesara ca sa obtina un credit, a fost nevoie de modele siliconate, bucatari faimosi si vedete Disney sa-mi explice.
Scenariul a tinut cont si de noi, facand un subiect dedicat expertilor mult mai digerabil publicului larg. A strecurat si ceva umor, nu a cazut in admiratie in fata propriilor cunostinte economice si, pentru asta, l-am apreciat. A strecurat subtil decupaje, secvente din perioada anilor 2005-2007, cand se petrece actiunea, pe fondul muzical al Americii distrase de la adevaratele probleme ce o amenintau, s-a coborat la mintea mea de cetatean cu o educatie economica deficitara, intuind exact punctele in care urma sa ma piarda si aducandu-mi in fata personaje care sa-mi explice procesul financiar pe intelesul meu. Si am apreciat mult ca a reusit sa o faca intr-un mod didactic, ca un profesor pe care il admiri pentru ca stie mult mai multe decat tine, dar te ajuta sa pricepi. Este o adaptare a unei carti care, din cate am vazut in preview-ul de pe Amazon, se adreseaza in mai mare masura cunoscatorilor domeniului decat mie, in sensul ca i se pare de la sine inteles, de exemplu, ca eu sa stiu ce sunt alea "subprime mortgage bonds" sau "collateralized debt obligations (CDOs)", ceea ce filmul face. Cand simti ca informatiile adunate sunt prea multe si coplesitoare, ca risti sa te pierzi la urmatoarea cotitura financiara, isi mai intrerupe ritmul pentru a-ti mai explica una-doua notiuni, ceea ce pentru mine a fost perfect. Poate cei mai in tema sa considere ca le insulta inteligenta... sau sa-l aprecieze pentru usurinta si umorul cu care le baga si celorlalti in tartacuta niste notiuni care par al dracu' de complicate.  Si personajele sunt introduse cu  acelasi umor, uneori contrazicandu-si ele insele prezentarea facuta de vocea din off a unuia dintre protagonisti, pe care il vom cunoaste pe parcursul filmului. 
In urma vizionarii, am ramas cu vreo cateva concluzii: 
- cei care au descoperit slabiciunile sistemului precar ce avea sa duca la prabusirea Wall Street-ului si, ca o consecinta, la criza economica mondiala, nu erau niste buni samariteni, ci niste "baieti destepti", speculanti ai erorilor si slabiciunilor, care s-au prins mai devreme decat altii in ce directie bate vantul; 
- a fost vorba despre o frauda de proportii, pentru care nimeni nu a fost tras la raspundere desi multe sute de miliarde de dolari au disparut in neant; 
- singura victima a fost omul de rand, clientul ce si-a cumparat casa cu credite precare si garantii aproape fictive, sau angajatul, cel care a platit prabusirea Bursei cu casa sau cu locul de munca, uneori cu amandoua; 
- lumea finantelor este deja mult prea complicata, s-a depasit stadiul in care bancile operau transparent si orice produs aflat la mai mult de doua operatiuni distanta de clientul final tinde sa se piarda in hatisurile fara capat ale reinvestirilor si refinantarilor, intr-o jonglerie cu bani greu de urmarit. 
Ca si Spotlight, este un film fara personaj principal, nici unul dintre protagonisti nu petrece suficient timp pe ecran pentru a-si castiga acest statut. Dar nominalizatul Christian Bale chiar mi-a placut, nu doar pentru ca e "cel mai cel" personaj secundar sau pentru ca eroul are nevoie, ca sa se concentreze, de o coloana sonora formata din Metallica si Pantera, ci pentru ca e un mizantrop sociofob genial si funny. Spre deosebire de Spotlight, imbina tragicul cu comicul, face o docu-drama sa functioneze ca film desi, vizual vorbind, aici sunt mai multe elemente documentare decat acolo. Ne lasa sa vedem intregul proces dintr-o perspectiva mai ampla, nu doar a celor cativa protagonisti, combina totul intr-un film in acelasi timp educativ, important si de divertisment.
Dupa ce s-a terminat, am ajuns in fata calculatorului si prima stire pe care mi-au cazut ochii a fost asta. Coincidenta? Prelungire in realitate a filmului? Sau continuam sa gravitam in acea spirala a masinariei bancare ce nu si-a incheiat inca ciclul si a carpit, cum incerca si atunci, gaurile dintr-o parte cu resursele din alta?

PS: Postarea de mai sus a fost scrisa pe la inceputul saptamanii. Acum, cand o afisez, bursele par sa urmeze un curs descendent. Pana unde?! Om trai si om vedea.

No comments:

Post a Comment