Se iau douazeci de personalitati culturale proeminente, 10 domni si 10 doamne, cu totii adapostiti sub generoasa umbrela editoriala a Humanitasului si li se da o tema culinara, pe marginea careia sa brodeze amintiri din copilaria mai indepartata sau mai apropiata ce le-au gadilat nasul cu mirosurile si le-au desfatat papilele cu gustul. Ce a iesit?! O antologie plina de arome, care mai de care mai imbietoare, din care mi-am promis sa incerc candva cel putin vreo doua-trei retete.
Savoarea insa nu este data doar de ingredientele ce se impletesc intr-un amestec de traditii culinare ardelenesti, moldovenesti, oltenesti sau cu condimentele exotice ale altor bucatarii, ci si de evocarea unor personaje care le-au transformat protagonistilor copilaria, de multe ori cu putinele resurse alimentare disponibile, intr-una cu arome de neuitat. Nu intalnim in carte doar reteta de madlene a Antoanetei Ralian, ci fiecare dintre semnatari are propria madlena, acel gust ce declanseaza nostalgii si le readuce in minte un moment al vietii in care, chiar daca totul era gri in jur, se simteau ocrotiti, protejati, rasfatati de cei mai dragi oameni, parinti, matusi sau bunici care pentru multi traiesc acum doar in amintire.
Totul ar avea aerul unui banchet, asa cum il defineste Ioana Parvulescu, coordonatoarea volumului, daca evocarea personajelor carora le este atribuita descoperirea sau crearea unor retete nu ar fi intunecata in multe cazuri de umbra tristetii unei pierderi iremediabile, astfel ca festinul se transforma intr-o pomenire plina de dragoste si respect, de la care nu lipseste nici coliva, adusa la masa de Dan C. Mihailescu.
Uneori lipsa alimentelor era prilej de noi acrobatii gastronomice si inventii cu gust unic, alteori istoria soseste neinvitata la masa, multi isi aduc aminte de "sandamarinul" de capatai pentru orice gospodina a anilor '60-'80, cateodata ma regasesc in naivitatile copilariei sau in principiile culinare ale unora dintre protagonisti: si eu, ca si Adriana Bittel, refuz sa ma infrupt din animale pe care le-am cunoscut, am crezut multa vreme, ca si Ana Blandiana, ca laptele de pasare trebuie sa provina de la gaina si tarziu am refuzat mult timp sa cred ca nu exista vreo legatura intre cele doua sau, asemenea Taniei Radu (sa aiba ceva radacini prin Oltenia?) am gustat fabuloasa "branza de curca" pe care mi-o ofereau bunicii.
Antologia este si o carte de amintiri. Date fiind numele care semneaza, registrele diferite de evocare, ce merg de la eseuri la adevarate desfatari literare, culminand cu mereu ireverentiosul cel plin de carisma jongleur al cuvintelor care este Emil Brumaru, chiar daca nu va pasioneaza deloc bucataria iar bolborositul oalelor si sfaraitul tigailor vi se par limbi straine pe care nu le veti invata niciodata, volumul nu-si pierde deloc din interes. De multe ori am tresarit la evocarea unor preparate. Savoarea interbelica imi este necunoscuta, dar am, ca fiecare, nostalgia mancarilor copilariei, din vremea generatiei crescute cu cheia de gat si a rationalizarii alimentelor, cand cozonacii bunicii si prajiturile mamei aveau o aroma de neuitat, fie ca se numeau Carpati, Voltaire, Alba-ca-Zapada, Zi si noapte, Krantz, Negresa, in restul timpului fiind inlocuite cu savarine, amandine, indiene, tarte cu bezea, ecleruri (sau eclere?) ori corabioare de la cofetarie. Imi dau acum seama ca gustul predominant al copilariei mele era dulce, retin prea putine mancaruri pentru care sa fi avut o slabiciune deosebita, poate clatitele cu ciuperci si (previzibil!) cartofii prajiti sau salata orientala, dar imi aduc in schimb aminte de muuulte, muulte prajituri, parca pentru a compensa gustul amar de mai tarziu...
Si ca sa inchei pe placul celor ce poate nu vor fi atrasi de meniul traditional sau mai exotic al cartii, dar si pe al meu, ca tot vorbeam de dulciuri, o sa citez o reteta din "bucataria" lui Emil Brumaru, care nu are cum sa nu va reuseasca :) :
Totul ar avea aerul unui banchet, asa cum il defineste Ioana Parvulescu, coordonatoarea volumului, daca evocarea personajelor carora le este atribuita descoperirea sau crearea unor retete nu ar fi intunecata in multe cazuri de umbra tristetii unei pierderi iremediabile, astfel ca festinul se transforma intr-o pomenire plina de dragoste si respect, de la care nu lipseste nici coliva, adusa la masa de Dan C. Mihailescu.
Uneori lipsa alimentelor era prilej de noi acrobatii gastronomice si inventii cu gust unic, alteori istoria soseste neinvitata la masa, multi isi aduc aminte de "sandamarinul" de capatai pentru orice gospodina a anilor '60-'80, cateodata ma regasesc in naivitatile copilariei sau in principiile culinare ale unora dintre protagonisti: si eu, ca si Adriana Bittel, refuz sa ma infrupt din animale pe care le-am cunoscut, am crezut multa vreme, ca si Ana Blandiana, ca laptele de pasare trebuie sa provina de la gaina si tarziu am refuzat mult timp sa cred ca nu exista vreo legatura intre cele doua sau, asemenea Taniei Radu (sa aiba ceva radacini prin Oltenia?) am gustat fabuloasa "branza de curca" pe care mi-o ofereau bunicii.
Antologia este si o carte de amintiri. Date fiind numele care semneaza, registrele diferite de evocare, ce merg de la eseuri la adevarate desfatari literare, culminand cu mereu ireverentiosul cel plin de carisma jongleur al cuvintelor care este Emil Brumaru, chiar daca nu va pasioneaza deloc bucataria iar bolborositul oalelor si sfaraitul tigailor vi se par limbi straine pe care nu le veti invata niciodata, volumul nu-si pierde deloc din interes. De multe ori am tresarit la evocarea unor preparate. Savoarea interbelica imi este necunoscuta, dar am, ca fiecare, nostalgia mancarilor copilariei, din vremea generatiei crescute cu cheia de gat si a rationalizarii alimentelor, cand cozonacii bunicii si prajiturile mamei aveau o aroma de neuitat, fie ca se numeau Carpati, Voltaire, Alba-ca-Zapada, Zi si noapte, Krantz, Negresa, in restul timpului fiind inlocuite cu savarine, amandine, indiene, tarte cu bezea, ecleruri (sau eclere?) ori corabioare de la cofetarie. Imi dau acum seama ca gustul predominant al copilariei mele era dulce, retin prea putine mancaruri pentru care sa fi avut o slabiciune deosebita, poate clatitele cu ciuperci si (previzibil!) cartofii prajiti sau salata orientala, dar imi aduc in schimb aminte de muuulte, muulte prajituri, parca pentru a compensa gustul amar de mai tarziu...
Si ca sa inchei pe placul celor ce poate nu vor fi atrasi de meniul traditional sau mai exotic al cartii, dar si pe al meu, ca tot vorbeam de dulciuri, o sa citez o reteta din "bucataria" lui Emil Brumaru, care nu are cum sa nu va reuseasca :) :
Prajituri
Iubito, astazi facem prajituri
Cu patru straturi! Primul este patul.
Al doilea cearceaful, preacuratul.
Al treilea chiar tu, plina de nuri.
Si-al patrulea eu insumi, vinovatul
Ca astazi facem iarasi prajituri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.