Targul tRock (Iasi, 9 iunie 2012, The Rock Bar)
Avem expozanti? Avem, pe alese, reprezentanti ai caselor de discuri, colectii particulare de cd-uri, dvd-uri si viniluri, bocanci, tricouri, chiar si carti, marfa mai noua si mai veche, metale pentru toate gusturile, de la hard'n heavy, trecand prin thrash pana la death si black. Avem trupe? Partial, fiindca trupa locala, AIR, care trebuia sa cante in deschiderea concertului Sincarnate, s-a trezit ca a ramas fara un membru chiar cu cateva ore inainte de concert, drept pentru care nu s-a mai putut prezenta. Avem public? Eeeeh, cum sa va spun?! asta e o intrebare delicata. Nu prea, si nu vorbesc de public pentru concert, pana la urma poate unora nu le place trupa, altora nu le place genul abordat in general, doom-death, o parte din potentialul public avea de votat a doua zi si a preferat sa mediteze in liniste, acasa, asupra deciziei pe care urma s-o ia pentru a-i oferi Iasiului (si nu Iasului, dupa cum am vazut scris pe niste banere de campanie) alesi responsabili. Insa ma refer la publicul care, de-a lungul unei zile, ar fi putut macar in trecere, de curiozitate, sa arunce o privire la oferta destul de generoasa a expozantilor. Da, stiu, exista YouTube, exista torente de unde se poate procura muzica, vine vacanta si banii trebuie economisiti, dar nici preturile nu erau exorbitante, dimpotriva, se ofereau si reduceri, promotii, erau si raritati pentru colectionari, in caz ca exista asa ceva in Iasi, si nimeni nu era obligat sa cumpere pana la urma, putea fi o ocazie a potentialilor vizitatori de a estima oferta, de a socializa, ca doar e un eveniment in undergroundul de gen, asa cum nu vezi prea multe, cam ce ar fi Bookfestul pentru iubitorii de carte.
Nu stiu in ce masura are si organizarea vreo vina, am vazut ca pe site-urile de profil a existat o promovare destul de buna a evenimentului, am inteles ca si in presa scrisa si audio-vizuala, daca aveai ochii deschisi si urechile ciulite la "happeningurile" scenei metalice nu ai fi ratat ocazia de a afla de existenta targului. Numai ca tRock editia de Iasi (cea de-a treia si cea mai lipsita de succes) s-a dovedit a fi un fel de tRex, toti stiu ca a existat, dar nimeni nu l-a vazut!
Asa ca pana la urma, expozantii si trupa Sincarnate au avut parte de un cadru intim si prietenesc de desfasurare a fortelor, trupetii au cumparat cd-uri iar expozantii i-au aplaudat in cadrul unui concert ce s-a dovedit a fi cel mai bun dintre cele trei de pana acum in noua componenta, cu Cristi (ex-clape) pe post de chitarist si cu Florin la tobe, un concert care merita mai multi spectatori decat cei vreo 10-15 localnici si cam tot atatia oameni veniti din Bucuresti cu treaba.
Trecand la concertul propriu-zis, ar fi fost bine daca si-ar fi facut ceva mai mult simtita prezenta clapele de pe banda (au fost piese unde eu, cel putin, nu le-am auzit deloc), in lipsa lor s-a accentuat componenta agresiva a muzicii, pierzandu-se ceva din cea melodica, chiar daca, pentru compensatie, si una dintre chitari suferea de aceeasi problema de sonorizare. Dupa atata drum si moleseala, nu a fost tocmai un lucru rau ca prestatia a fost receptata drept una ceva mai in forta si cu nerv decat si-ar fi dorit trupa, regret doar ca nu am putut sa ascult piesele mai noi, pe care nu le stiam mai deloc in forma completa, asa cum ar fi trebuit sa sune, cum a fost de exemplu cazul cu Hostage of God si Nothing Left to Give. Daca la cea de-a doua riffurile, schimbarile de ritm si atmosfera m-au prins chiar si asa, fiind si piesa pe care trupa a repetat-o la bis, cea dintai este probabil singura piesa Sincarnate de pana acum care la o prima ascultare nu-mi spune nimic. Poate data viitoare, cand se va auzi si linia melodica a clapei sa incep sa o diger!
Alaturi de ele, setlistul concertului a mai cuprins A Choice no One Should Have to Make, 4 piese de pe albumul As i Go Under, si anume Nurturing the Gods of Doubt (preferata mea), I Defy Absurdity, Getting over Jocasta, Unbearable Lightness of Guilt si... surpriza, una dintre piesele mai vechi, de pe demo, Sincerely Yours, care, judecand dupa reactia publicului, pare sa fie in continuare una dintre cele mai apreciate.
Ma bucur ca noua componenta incepe sa fie din ce in ce mai omogena, sa sune inchegat si coerent, ar mai fi de rezolvat unele probleme legate de modul de inglobare a sample-urilor (clapa si voci) in prestatiile live, ca pana acum a fost rau cand s-au auzit bine si bine cand nu s-au auzit mai deloc.
Si fiindca Nothing Left to Give a fost piesa repetata la bis, am ales-o si eu pentru a ilustra concertul, cu mentiunea ca as fi preferat sa o fac doar auditiv, asa ca va rog sa ignorati calitatea filmarii, mana tremuranda a persoanei din spatele aparatului de fotografiat ce filma si umbrele spectatorilor profilati in prim-planul cadrului. Nici calitatea sunetului din sala nu este una dintre cele mai bune, dar a filmarii, din pacate, o intrece (in sens negativ):
In concluzie, se pare ca trocurile in Iasi sunt o afacere extrem de paguboasa, nu stiu cati dintre cei veniti la targ cu marfa au reusit cel putin sa-si acopere cheltuielile de transport, nu mai zic de o eventuala cazare. Si nu pot gasi o scuza a dezinteresului nici in genul de marfa, ca doar erau pentru toate urechile, de la cele mai finute pana la cele intrate in putrefactie, nici in vremea de afara, ce parca te imbia sa faci o plimbare, nici in faptul ca ar fi inceput vacanta sau sesiunea, mai invata /lucreaza omul, dar se mai si relaxeaza, macar sambata, ca nu e robotel. Probabil ca nu exista public pentru nisa asta in Iasi iar miscarea underground, fie ea romaneasca sau straina (dat fiind ca reprezentantii caselor de discuri autohtone sunt si distribuitori ai labelurilor de afara), trebuie sa-si caute sprijin prin alte orase ale tarii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.