vineri, 15 iunie 2012

Placerile simple ale vietii

Philippe Delerm - La première gorgée de bière et autres plaisirs minuscules 

De ce este aceasta cartulie atat de minunata? Pentru ca ne face sa ne oprim din rostogolirea cotidiana spre... spre ce? spre nimic, si sa ne aducem aminte / sa (re)invatam sa savuram cotidianul, in cele mai banale si surprinzatoare manifestari ale lui, sa-l imbratisam cu toate simturile si sa ne bucuram. Este o mica bijuterie, o culegere de texte scurte pe care habar n-am cum sa le definesc, le-as spune poeme in proza, 34 de pilule concentrate de frumusete a vietii si bucurie de a trai, de citit si recitit cand esti trist sau plictisit, deprimat sau obosit. 
Prajiturile de duminica dimineata, catifelarea si culoarea unui vin porto, mirosul merelor, chiar si starea de toropeala data de boala, prima gura de bere cu prospetimea spumei ce invaluie apoi bolta palatina in nuante amarui, o autostrada in noapte, in asteptarea cafelei ce va urma, trenurile vechi ce transformau calatoria intr-un eveniment social, Turul Frantei (una din marile mele placeri alaturi de orice alta cursa de ciclism), o banana split, cititul pe plaja, cand semnele de punctuatie se confunda cu grauntii de nisip iar cautarea unei pozitii confortabile dau senzatia ca lectura este un act la care participa intreg corpul, rahatul turcesc, ziarul citit la micul dejun si cate si mai cate... 
Fiecare isi poate gasi propriile placeri, momente de savurat si de fixat in timp. Pentru mine ar fi, printre altele, ciripitul privighetorii in noptile de mai intr-un copac din fata blocului, senzatia rece a apei marii pe pielea fierbinte, mirosul cafelei (pe care nu o beau niciodata), senzatia de plumb din picioare impreuna cu rafalele de vant de pe varful muntelui, stropi picurand in linistea unei pesteri intunecate, alunecarea pe snowboard, mainile scufundate in faina fina si as putea insira muulte altele... dar ma opresc, fiindca nu despre mine este vorba in carte. Desi, daca ma gandesc mai bine, este si despre mine, si despre tine, si despre toti cei care se bucura ca vad, simt, aud, miros...
Vorbind despre caleidoscop (va mai aduceti aminte tubuletele acelea dinainte de '89 cu bucati de sticla colorata si oglinzi care se combinau in tot felul de modele? ma fascina!), Delerm spune: 
"Dans une chambre noire le mystère réfléchit. Tout se perd et tout se confond, tout est léger, tout est fragile. On ne possède rien. Tout juste sans bouger quelques secondes de beauté, une patience ronde, sans désir. Un peu de bonheur sage passe; on le retient entre le pouce et le majeur de ses deux mains. Il faut toucher à peine."
Din astfel de fragmente mici, colorate, este facuta viata insasi. Stam intr-o camera neagra, miscandu-ne ca niste roboti de la punctul A la punctul B, apoi C, D, si tot asa, oricat de multe puncte ar avea, traiectoria este aceeasi si nu avem timp sa admiram drumul, preocupati de destinatie. Si dintr-o data, apar acele cateva secunde de frumusete, acele momente volatile, fugitive, care ajung sa formeze reperele vietii. 
Uneori vioaie, vesele, alteori usor nostalgice sau ciudate prin asocierile de imagini, textele formeaza o poezie a cotidianului in care senzatiile sunt intense si gesturile banale capata semnificatii surprinzatoare, gasind in lucrurile pe care poate unii nici nu le observa prilej de a construi cu gingasie miniaturi pe care vrei sa le recitesti iar si iar, pentru ca fiecare dintre ele este o infuzie de optimism, un imn al vietii, creat dintr-o fascinatie pe care autorul si-o recunoaste intr-un interviu si si-o asuma: 
"Je trouve que tout est dans tout, c'est-à-dire que dans un atome de vie, il y a toute la vie. Plus on parle d'une chose petite et même minusculissime et plus à mon avis, on touche à l'essentiel. J'ai entendu beaucoup de choses sur mon écriture. Ceux qui voulaient être gentils disaient que c'était une tentative pour réenchanter le quotidien ou le banal. Au contraire, certains ont dit que c'était une littérature de la résignation puisqu'on ne parlait plus que des petites choses et pas des grandes. En fait, les deux sont vrais. C'est important de savoir que même quand on a une vie très simple et très banale, une certaine façon de la regarder peut la rendre intéressante. "
As spune nu doar felul in care o privesti, ci si felul in care stii sa iti transpui acele senzatii, cum le impartasesti celorlalti si ii convingi sa priveasca lumea prin ochii tai. Iar daca vor reusi, o vor descoperi brusc mult mai frumoasa si mai interesanta decat le parea inainte.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.