Editura Curtea Veche ne rasfata de cativa ani incoace cu tot ce are mai bun literatura rusa contemporana. Astfel am descoperit niste autori foarte pe placul meu, precum Kurkov sau Sorokin. Una din primele aparitii cu care m-a incantat a fost si Mitraliera de lut a lui Pelevin.
Cu Generation P, asteptam cu nerabdare sa vad in ce masura autorul duce mai departe ingredientele postmoderne rusesti, ezoterismul cu accente science-fiction, fantezia si creativitatea debordanta, pentru a ilustra mijloacele de eliberare a constiintei, de protectie impotriva anihilarii ca individ ce ia uneori forme autodistructive.
Cartea incepe foarte promitator: Vavilen Tatarski, eroul ce face parte din generatia "tanara, fara griji, care suradea verii, marii si soarelui - si care a ales Pepsi" se trezeste aruncat in lumea salbatica a capitalismului si consumismului intemeiat pe sloganuri cat mai atragatoare, pe infasurarea produselor in aparente cat mai stralucitoare, pe scurt, creste, participa la ratacirile si deruta acestei generatii si devine copywriter, creator de "carti de vizita" pentru aceasta noua lume dominata de vechile figuri ce au stiut sa-si schimbe cameleonic culoarea rosie dinainte cu aceea maronie a noului simbol al libertatii, Coca-Cola.
Patrunzand in lumea publicitatii, unde avea rolul de a adapta brandurile civilizatiei occidentale la cultura populara rusa, Tatarski incepe un drum al revelatiilor, pornind de la aceea ca doar simbolurile au fost modificate, dar in continuare lumea este un teatru de marionete piramidal unde sforile sunt trase de tot felul de grupari si departamente, o iluzie in care el, cel care pretinde a se juca de-a calauza prin jungla consumerista, orientand vointa si alegerile cumparatorului, este la randul sau directionat si limitat.
Ar fi putut sa fie o capodopera daca Pelevin nu ar fi ales sa copieze reteta din Mitraliera, sa-si repete ideile in modul in care o face: daca acolo il aveam pe Arnold Schwartzenegger ca imagine cult a Americii, aici eroul ia legatura cu spiritul lui Che Guevara, un alt simbol, ce-i inspira prin dicteu automat un tratat despre budhism, televiziune, economie globala, la gramada, conectate printr-o logica logoreica pe care doar cineva aflat sub influenta ciupercilor sau alcoolului o poate infatisa sau urmari. Eu, recunosc, m-am blocat, m-am zbarlit si nu mi-am mai putut iesi din starea de deruta pe care mi-a indus-o cartea, n-am mai putut sa-i gust umorul si ironia. Si a durat ceva, vreo saptamana, avand in vedere ca am folosit cea de-a doua jumatate a ei pe post de somnifer, prin administrarea catorva pagini de aberatii tatarskiene (sau peleviniene) inainte de culcare. In Mitraliera... am sesizat mai multa coerenta, chiar daca tema este comuna si mijloacele de exprimare destul de asemanatoare. Scuze, dar lumea asta spirituala si intertextuala deschisa de ciuperci si tablite fermecate nu-i pentru mine.
E o carte acida, care te face sa razi, sa reflectezi, pana la un punct, cand abuzul acelorasi procedee o descompune in fragmente adunate impreuna doar pentru a-ti pune in fata o satira a consumerismului, o lume a adevarului foarte fragil, in care advertising-ul devine o tehnica de control si propaganda si realitatea virtuala o substituie pe cea naturala.
Nu e o pierdere totala de timp, dar data viitoare ma voi apropia cu mai multa prudenta de o carte de-a lui Pelevin, mi-a creat anumite rezerve fata de capacitatea de a infatisa o lume (fie ea aliena(n)ta) altfel decat prin prisma ciupercilor si vodcii. Am vazut o data asta, as fi vrut ceva nou de la el. Si cred ca poate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.