Lars Saabye Christensen - Beatles
Prietenii, dupa cum e normal, se numesc John, George si Ringo. Impreuna, sunt patru tineri norvegieni din anii '60, cunoscuti de parinti si profesori cu numele Kim, Gunnar, Sebastian si Ola. Viseaza sa-si faca o trupa, sa-si cumpere instrumente muzicale si sa poata canta la fel de bine ca idolii lor. Viseaza sa ramana mereu uniti si impreuna sa ajunga celebri. Timpul trece si visele, ca si interesele si preocuparile, incep sa se schimbe. Si, odata cu inaintarea prin discografia Beatles, piesele dau titlul capitolelor formarii celor patru. I feel fine la varsta jocurilor de fotbal, a poznelor prin care pustii simt ca traiesc periculos, cum ar fi furtul de embleme de pe masini sau joaca lipsita de siguranta cu petardele. She's a Woman aduce primele tatonari ale terenului alunecos pe care se creeaza relatiile cu sexul opus. Yellow Submarine nu poate fi decat o expeditie, o aventura in care pornesc cei patru, unde nu sunt ocoliti de intamplari miraculoase.
Pe fundal, in toti acesti ani, din primavara lui '65 pana in toamna lui '72, trec razboiul din Vietnam, aselenizarea, revoltele de la Paris, hasisul si LSD-ul, The Doors... Treptat, nici lansarea unui nou disc Beatles nu mai are aceeasi importanta pentru cei patru cum avea cu cativa ani in urma. Altele sunt acum preocuparile si interesele: iubiri, cauze sociale sau politice, pentru unii familia, pentru altii continuarea cautarii unui sens, uneori in alcool si droguri, si constientizarea ca ""totul a durat atat de mult timp si totusi s-a petrecut atat de repede".
Cine cauta aici o carte cu sau despre Beatles, ar face bine sa caute in alta parte, sunt mii de monografii dedicate, chiar m-ar fi dezamagit Christensen daca intentia era sa produca, prin eroii sai, o reflexie in oglinda a celor patru englezi. Beatles e acolo, nu ai cum sa nu-i simti spiritul, e pretextul de a fuma prima tigara cu prietenii, de a imparti prima bere, de a suferi impreuna mahmureala de dupa o noapte lunga de excese sau de a impartasi iubirea ce se infiripa ori o despartire. Beatles formeaza caractere, creeaza controverse, uneste sau dezbina, modeleaza, pana cand cei patru baieti cresc si ajung sa-si urmeze drumul propriu in viata. Dar solidaritatea pe care au simtit-o atunci cand impartaseau impreuna entuziasmul in fata aparitiei unui nou disc ramane si vor sti si mai tarziu sa se sustina unul pe celalalt cand este nevoie, cand unul dintre ei devine dependent de droguri sau altul nu are unde sa locuiasca.
Despre Christensen v-am mai tot spus, cu Beatles am terminat si ultima din cele trei carti ale lui care s-au tradus in romana si imi urez ca Universul sa conspire in favoarea aparitiei altora, ca are din ce alege! Omul asta m-a cucerit definitiv. Nu construieste numai personaje, relatii, o naratiune captivanta in aparenta banalitate a subiectului, dar stie sa puna in valoare si "decorul", detaliile istoriei unei Europe agitate de tulburari sociale. Ajuta cititorul sa descopere nuante ale unor intamplari pe care nu le-am cunoscut direct sau, pentru cei care au facut-o, le-au privit cu alti ochi printre faldurile Cortinei de Fier si le-au dat alte interpretari decat lumea occidentala. Si cand toate astea sunt imbinate cu umor, cu imagini construite din contraste si comparatii ingenioase, cu un limbaj viu, dinamic, ce alterneaza momentele vesele si triste ale vietii de adolescent, iese o carte intensa si colorata in toate starile sufletesti posibile, de la rozul copilariei cand eroii visau sa ajunga doctor in Africa, pilot sau frizer pana la intunericul Infernului in care coboara unii dintre ei.
Daca Dickens s-ar fi nascut in Norvegia secolului XX, tind sa cred ca pustii lui ar fi imprumutat trasaturi asemanatoare celor patru prieteni iubitori de Beatles. Ambii autori au o memorie fotografica a locurilor si momentelor (as fi zis cinematografica, numai ca Dickens nu a prins aceasta minune a tehnicii), capacitatea de a focaliza asupra detaliului esential pentru o scena si de a asocia cuvinte pe care nu le-ai vedea in acelasi context dar, scrise de ei, se imprietenesc si le sta atat de bine impreuna.
Pe fundal, in toti acesti ani, din primavara lui '65 pana in toamna lui '72, trec razboiul din Vietnam, aselenizarea, revoltele de la Paris, hasisul si LSD-ul, The Doors... Treptat, nici lansarea unui nou disc Beatles nu mai are aceeasi importanta pentru cei patru cum avea cu cativa ani in urma. Altele sunt acum preocuparile si interesele: iubiri, cauze sociale sau politice, pentru unii familia, pentru altii continuarea cautarii unui sens, uneori in alcool si droguri, si constientizarea ca ""totul a durat atat de mult timp si totusi s-a petrecut atat de repede".
Cine cauta aici o carte cu sau despre Beatles, ar face bine sa caute in alta parte, sunt mii de monografii dedicate, chiar m-ar fi dezamagit Christensen daca intentia era sa produca, prin eroii sai, o reflexie in oglinda a celor patru englezi. Beatles e acolo, nu ai cum sa nu-i simti spiritul, e pretextul de a fuma prima tigara cu prietenii, de a imparti prima bere, de a suferi impreuna mahmureala de dupa o noapte lunga de excese sau de a impartasi iubirea ce se infiripa ori o despartire. Beatles formeaza caractere, creeaza controverse, uneste sau dezbina, modeleaza, pana cand cei patru baieti cresc si ajung sa-si urmeze drumul propriu in viata. Dar solidaritatea pe care au simtit-o atunci cand impartaseau impreuna entuziasmul in fata aparitiei unui nou disc ramane si vor sti si mai tarziu sa se sustina unul pe celalalt cand este nevoie, cand unul dintre ei devine dependent de droguri sau altul nu are unde sa locuiasca.
Despre Christensen v-am mai tot spus, cu Beatles am terminat si ultima din cele trei carti ale lui care s-au tradus in romana si imi urez ca Universul sa conspire in favoarea aparitiei altora, ca are din ce alege! Omul asta m-a cucerit definitiv. Nu construieste numai personaje, relatii, o naratiune captivanta in aparenta banalitate a subiectului, dar stie sa puna in valoare si "decorul", detaliile istoriei unei Europe agitate de tulburari sociale. Ajuta cititorul sa descopere nuante ale unor intamplari pe care nu le-am cunoscut direct sau, pentru cei care au facut-o, le-au privit cu alti ochi printre faldurile Cortinei de Fier si le-au dat alte interpretari decat lumea occidentala. Si cand toate astea sunt imbinate cu umor, cu imagini construite din contraste si comparatii ingenioase, cu un limbaj viu, dinamic, ce alterneaza momentele vesele si triste ale vietii de adolescent, iese o carte intensa si colorata in toate starile sufletesti posibile, de la rozul copilariei cand eroii visau sa ajunga doctor in Africa, pilot sau frizer pana la intunericul Infernului in care coboara unii dintre ei.
Daca Dickens s-ar fi nascut in Norvegia secolului XX, tind sa cred ca pustii lui ar fi imprumutat trasaturi asemanatoare celor patru prieteni iubitori de Beatles. Ambii autori au o memorie fotografica a locurilor si momentelor (as fi zis cinematografica, numai ca Dickens nu a prins aceasta minune a tehnicii), capacitatea de a focaliza asupra detaliului esential pentru o scena si de a asocia cuvinte pe care nu le-ai vedea in acelasi context dar, scrise de ei, se imprietenesc si le sta atat de bine impreuna.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.