Jucariile lui Harms

Daniil Harms - Iluzie optica

Dupa cum recunoaste el insusi, Daniil Harms este o figura extraordinara. In literatura romana, scriitorul cel mai apropiat ca spirit ar fi Urmuz, singurul care se inscrie in acelasi filon al bizarului tragicomic al povestirilor lui Harms, unde imaginatia imbina firesc scenariile cele mai banale, precum o cina in familie, cu invazia incredibilului in mijlocul rutinei, tratat ca si cum n-ar fi acolo, ca si cum un calugar iesit din podea sau un barbat cu cutit in mana ce priveste pe geamul de la etajul patru al sufrageriei unei familii ar fi prezente normale. 

Plictiseala, rutina si golul sunt atat de inradacinate in eroii lui Harms incat nimic nu ii poate tulbura sau mira. Poate pentru ca in interiorul acestor oameni nu mai este nimic. Sau nici ei nu sunt, au ramas in locul lor doar niste simboluri ale neantului, de obicei solitare si inchise in lumea lor. Singuratea protejeaza, interactiunea cu ceilalti are mari sanse sa se termine rau.  Atunci cand cineva incearca sa ajute o persoana in impas confirma zicala ca "nici o fapta buna nu ramane nepedepsita". Dar si cei care nu ajuta o sfarsesc la fel de rau, ca in bancurile seci. "Traia odata o babuta. Traia, traia, apoi a ars in soba." Verdictul vine brusc, fara explicatii. Uneori autorul ne anunta sec, la sfarsitul povestirii: "Gata!" sau "Asta-i tot!" Alteori pretexteaza ca nu-si gaseste calimara. Dar n-are nevoie de scuze si motive. Oricum s-ar termina, simti ca acele concentrate de comedie umana neagra si absurda pe care le administreaza Harms sunt exact cum trebuie, laconice si la obiect.
Are atitudinea ludica a unui copil fara tabu-uri, ce-si strica sau repara jucariile dupa cum ii vine cheful. Celelalte jucarii, asteptand sa le vina randul, asista cu sufletul la gura la pataniile suratelor, cu o placere la fel de morbida precum aceea a gramezii de gura-casca adunata sa priveasca la un magazin  o casiera moarta, gramada usor imprastiata de stirea ca, intr-o alta parte a orasului, cad babe de la balcon. Pe care le vedem cazand mai incolo, intr-o alta povestire, intr-un numar ce pare infinit. Apoi multimea migreaza la targul unde unui orb i s-a daruit un sal...
Dar pana atunci cad constructori de pe o cladire, aflam de ce nu se poate scrie despre Gogol si Puskin, cat cantareste credinta, daca exista pe Pamant ceva ce ar putea influenta si alte universuri, povestea cu cioara patrupeda si vulpea, cat de usor se poate pierde omul printre lucrurile marunte si multe-multe altele, intr-un delirant lant al consecintelor de multe ori fara cauze. Unele fragmente au continuitate intre ele, cum e povestea copilului al carui tata a tinut mortis ca fiul sa i se nasca de Anul Nou. Nu conteaza ca unul are titlu, altul nu, ce mai conteaza titlurile intr-un univers unde orice conventie logica e spulberata?! Pentru ca asa vrea Harms, nu puneti intrebari, lasati-va doar purtati de imaginatia lui nastrusnica si poznasa! Absurdul poate fi vesel sau ironic, fantastic sau extravagant, flamboaiant sau violent, niciodata plictisitor!
Textele au de la cateva randuri la 2-3 pagini, culminand cu ultima, de vreo 20 de pagini, ceea ce la standardele de concentrare ale lui Harms s-ar putea numi de-a dreptul roman.

Citisem "Mi se spune capucin", o parte din prozele de acolo se regasesc si aici, intr-o alta traducere, a lui Mihail Vakulovski, parca mai zburdalnica, mai cu nerv si mai lipsita de inhibitii, mai neeufemistica decat precedenta, ceea ce cred ca e mai in spiritul autorului rus. Insa sunt si texte noi, si niste scrisori, nu stiu cat de reale, dar nici nu tin sa aflu atata timp cat contin tot literatura, ireverentioasa si amuzanta, pentru a incheia cu anecdote atribuite acestei figuri unice in literatura rusa, din care aflam cu Gogol se travesteste in Puskin si invers, ca lui Tolstoi ii plac mult copiii, din care isi face un stoc la fel de infinit ca si cel de babute cazatoare de mai sus, ca Turgheniev fuge la Baden-Baden cand se simte prins la ananghie si se sperie, ca Lermontov iubeste cainii, chiar mai mult decat pe Natalia Nicolaevna Puskina, ca Dostoievski traieste oarecum in afara timpului... Cititi si alegeti fiecare, punand cap la cap informatiile pe care le detineti si cele strecurate de aceste anecdote, cat vreti sa credeti din ele si cat nu. Bucurati-va de fictiune!
Concluzia lui Harms la aceste anecdote este ca "Hosasevici a imprumutat odata de la Gorodetki 100 de ruble. Pe Gumiliov l-a lasat nevasta. Blok s-a batut cu Narbutov, i-a despartit insa Levsitz, lui Andreev i-a ars apartamentul, Mandestam si-a cusut o noua camasa, iar Marienhoff, spalandu-se in vana, s-a lovit la cap foarte tare - multe lucruri interesante se pot povesti despre literatura rusa de la inceputul secolului XX."
Si gata, cititi Harms!