Monday, 9 June 2014

Statuile vii

Festivalul International de Statui Vivante, editia a IV-a, Parcul Herastrau (intrarea Charles de Gaulle), 7-9 iunie

Daca se intampla sa fiti in Bucuresti sau prin imprejurimi si vedeti azi acest post, va trimit la o plimbare in Herastrau. Pe jos, cu rolele sau cu bicicleta (daca nu aveti, puteti inchiria una chiar de la intrarea sus-mentionata), va puteti bucura in parc de o zi placuta, veti gasi umbra si racoarea mult apreciate intr-o asemenea zi calduroasa, o atmosfera relaxata, cu oameni amabili si zambitori in jur si, daca tot sunteti in zona, statuile vii ale teatrului Masca si ale invitatilor sai va pot aduce buna dispozitie, va vor retrezi spiritul ludic sau nostalgia altor timpuri. Mare grija, ca nu toate sunt prietenoase si n-ar fi exclus sa cadeti chiar victima vreunei farse ;). 
Cand am vazut prima data statui vii, acum cativa ani, la Barcelona, nu mi-au parut chiar o forma de arta, mai degraba un divertisment pitoresc. Ceea ce se intampla pe Rambla era ceva ce te-ai astepta sa vezi intr-un parc de distractii si un mod de a impacheta o ocupatie umilitoare, precum cersitul, intr-o forma de PR, atractiva, avand insa ca scop tot obtinerea unui venit. Ca niste masinarii cu fise, statuile incepeau sa prinda viata in momentul cand le "ungeai" cu un banut, oferind o reprezentatie de carnaval, miscandu-se fiecare cum il taia capul. E mult mai usor sa stai nemiscat (desi mie mi se pare teribil de greu) decat sa te misti "in rol".  Mitul artei stradale mi s-a spulberat de-a dreptul cand, doua strazi mai incolo, una dintre statui, pe jumatate demachiata, cu o tenta ciocolatiu-autohtona, a capatat grai si i-a spus insotitoarei "Haide, fa, sa mergem...". Tot am apreciat ca fac "asta" si nu "altceva"... 
Spectacolul din Herastrau, insa, este unul profesionist, aducand arta, asa cum o vedem in reprezentatiile de pantomima, in strada. Toti protagonistii isi cunosc bine rolul, in momentele de nemiscare reusind chiar sa starneasca reactii confuze, sa te intrebi care o fi omul si care statuia. 
Cariatidele de mai sus au fost preferatele mele, si ca aspect, si ca reprezentatie.
Fiecare personaj sau grup statuar repeta momentul, cu durata de cateva minute, de mai multe ori in intervalul a 40 de minute, apoi se retrag sa se odihneasca timp de 20 de minute. Daca vrei sa vezi toate reprezentatiile, chiar ai cu ce sa-ti umpli timpul cel putin o jumatate de zi, si merita din plin, purtandu-te printr-o multime de epoci si momente, recreand scene din teatru, evocand personalitati, personaje si meserii uitate, momente din perioada interbelica, scene de film. 


Alaturi de fiecare personaj sau grup statuar se afla cate o placuta cu o scurta prezentare a lui (uneori in citate) sau o istorie a momentului pe care il va crea. Aveti mai jos doua exemple.

Fie ca este vorba de un culegator de scoici, replica a unei statui olandeze, sau de anticarul Alcalay, din Bucurestiul de odinioara, de personaje shakespeariene sau fantastice, de o ghicitoare sau de o mama ce-si protejeaza devotata pruncul, fiecare statuie creeaza o atmosfera proprie, te poarta in lumea ei si-ti spune o poveste.


Unele sunt transpunerea vreunui fapt inedit, precum statuia de mai jos, ce reia misterul unei vechi statui egiptene care, intr-un muzeu din Manchester, s-a rotit cu 180 de grade. Cum orice minune are o explicatie rationala, se pare ca nu vreun vechi blestem al faraonilor s-ar afla la originea fenomenului, ci vibratiile produse de traficul de pe o strada invecinata.

Altele readuc in atentia publicului dansul, in acordurile tangoului argentinian sau in jucausele ritmuri de boogie ale liceenilor din Cismigiul anilor '40 ce-si declarau dragostea pe aleile parcului. 

Indiferent daca veti gusta mai mult evocarile din dramaturgia consacrata (Romeo si Julieta, Richard al III-lea, Coana Chirita, un Falstaff poznas care nu ezita sa racoreasca spectatorii imprudenti ce se apropie prea mult de butoiul lui) sau numerele interactive, precum Cameramanul ce invita publicul alaturi de el ori Cosarul ce le ofera talismanul norocos, trifoiul cu patru foi, totul este de vazut si bagheta Magicianului va va transforma din nou in copii, capabili sa se entuziasmeze, sa nu mai dea prea mare atentie detaliilor poate mai putin reusite, cum ar fi zambetul distant al Julietei ce parea sa ia in deradere declaratia de dragoste a lui Romeo, si sa se bucure de fiecare aparitie.

De aceea spuneam ca evenimentul din Herastrau nu este "arta de strada", ci "arta in strada", unele reprezentatii functioneaza ca un teaser la spectacolele teatrului Masca, o bine meritata publicitate. Daca prima sectiune a spatiului festivalului este dedicata actorilor sai, cea de-a doua jumatate apartine trupelor olandeze invitate, unele dintre ele laureate ale campionatelor nationale si mondiale. Da, exista si un campionat mondial de statui vivante, se desfasoara anual in Olanda si are drept criterii de apreciere continutul (povestea), executia statuii, senzatia estetica pe care o degaja si componenta de entertainment, modul in care interactioneaza cu publicul. 
In fiecare dintre cele trei seri au loc si cate doua spectacole, in spatiul festivalului. Din pacate, ora de incepere este cam optionala, aseara la 19 am asteptat in zadar sa inceapa ceva, asa ca nu pot sa va spun daca si cand si cum s-a desfasurat. Si diseara vor fi asa ca, daca ajungeti azi prin zona, poate veti reusi sa vedeti Pierrot Lunatecul (de la 19) sau O noapte furtunoasa (de la 21).

No comments:

Post a Comment