Un scenariu de poveste

Malcolm Bradbury - Taieturi

Azi avem o carte "de criza". Criza economica, fireste, dar e buna si pentru criza de timp. Suna familiar refrenul "mie imi place sa citesc dar n-am mai pus demult mana pe o carte pentru ca nu mai am cand"? Nu-mi fac iluzii ca "targetul", si anume persoanele care invoca lipsa timpului pentru lectura, si-ar gasi ragazul sa citeasca "despre carti", dar altcineva le poate face o recomandare sau un cadou. De ce nu, carticica aceasta pe care intr-o ora, maxim doua, daca stai sa reiei niste scene savuroase, o devori fara probleme, te si relaxezi, te si amuzi si nici nu simti cand trece timpul. Merge si intr-o calatorie cu trenul, in momentele moarte cand te uiti pe geam plictisit si parca ai face ceva dar nu stii ce. La un drum Bucuresti-Brasov, de exemplu, te binedispui, o termini si mai ai si timp sa pozezi din mers muntii, pe Valea Prahovei.
"Taieturi" are efectul unui sitcom. Nu e o carte "serioasa", deci nu e pentru cei care simt nevoia numai de carti importante si fundamentale. Dar daca apreciati umorul britanic si va intereseaza cat de cat si fenomenul mass-media, n-o sa o mai lasati din mana pana nu o terminati.
Pe mine m-a convins de la primele 3-4 pagini, un pamflet ce defineste, prin tabloul verii lui 1986, o intreaga epoca a Angliei, cea a guvernarii Thatcher. Citeam si parca vedeam pe ici - pe colo masurile din ultimii vreo 3-4 ani de la noi. Atunci cand este nevoie de austeritate, primele sacrificate sunt sanatatea, cultura si educatia. Suna cunoscut?! Prezentarea are un ritm alert, atingand cam toate domeniile economiei, cu succesiuni de verbe ce probabil i-au dat batai mari de cap traducatoarei, dar as zice ca s-a descurcat de minune, chiar daca exagereaza putin cu notele de subsol. Hai sa spunem ca poate nu toti (mai ales nefilologii) au auzit de Roland Barthers, dar Edith Piaf? El Dorado? Cannes? Laurence Olivier? Dar la cate sinonime si jocuri de cuvinte intuiesc ca-s in cartea asta, a reusit sa dea impresia ca nu s-a pierdut prea mult prin traducere.
Este vremea cand se taie mai toate, croindu-se un costum elegant pentru o Anglie moderna, nici prea stramt, nici prea larg, reducandu-se pierderile si eliminandu-se surplusul.Oglinda neagra nu acaparase inca mintea oamenilor, urmau sa mai treaca niste ani pana cand internetul sa se dezvolte si social media sa ia amploare, dar televiziunea e din ce in ce mai vizibila si producatorii cauta intotdeauna altceva, alte miraje care sa acapareze publicul, sa-l pastreze dependent, tintuit in fata ecranului si sa le aduca recunoasterea criticii. Totul trebuie inovat, ajustat noilor standarde, taiat si refacut.

"Vreau o poveste despre aici si acum in actualitatea contemporana. Cu un erou puternic, plin de resurse, care sa rosteasca replici cu care se poate identifica si pe care sa-l poata compatimi oricine", le spune Lordul Mellow, presedintele comitetului de conducere, subalternilor sai de la obscura televiziune independenta  din nordul Angliei Eldorado... sau mai degraba dependenta de noile trenduri cinematografice. O televiziune mica, dar cu o ambitie mare, pe masura megalomaniei conducatorului, reflectata in aspectul apartamentului de lux al noii cladiri moderne in care-si are sediul postul: sa produca un serial de 13 episoade care sa spulbere audienta. Si pentru asta e nevoie de un scenarist, gasit in persoana lui Henry Babbacombe, scriitor obscur si lector de engleza la o universitate din provincie, lipsit de orice experienta in domeniu. Nu conteaza, important e sa fie receptiv la munca in echipa!
De aici lucrurile incep sa ia o intorsatura haotica, tragicomica, unde presupun ca experienta autorului ca scenarist de seriale pentru televiziune are un cuvant de spus: deadline-uri scurtate, scene modificate din mers, interventii in text dupa inspiratia fiecaruia, goana dupa actori si locatii exotice inainte ca scenaristul sa se fi hotarat unde isi va plasa povestea, presiuni, situatii neasteptate avand ca protagonisti actorii principali si, deasupra tuturor, lordul Mellow, deloc "mellow", cu dispozitiile lui schimbatoare, cu modificarile de ultim moment, cu noi si noi pretentii si cerinte, totul in goana dupa profit. Si cand mai intervine si neprevazutul filmarilor, situatia chiar scapa de sub control. Din afara totul arata caraghios, intr-un mod simpatic, ca un desen animat, cu schimburi de replici savuroase pentru cei care apreciaza genul de umor al englezilor, ce imbina sarcasmul cu absurdul. 
In ciuda haosului afisat, taieturile lui Malcolm Bradbury in corpul cartii, concrete sau abstracte, sunt simetrice, apar sub diferite forme la inceputul fiecarui capitol, si ne conduc intr-o lume unde se pare ca nu s-au schimbat chiar atat de multe in ultimii vreo 30 de ani. Daca vreti sa aprofundati dintr-o perspectiva mai serioasa situatia din prezent, puteti cauta documentarul Tales from the Script al carui trailer il aveti mai jos.