Aperitiv: Daca sunteti genul de persoana care, zapand butoanele telecomenzii televizorului, se trezeste ca ramane la jumatatea miscarii pe TV Paprika sau Discovery Travel cand vede vreun maestru bucatar vorbind cu pasiune despre ceea ce gateste sau vreo tigaie sfaraind, daca stiti deosebirea dintre mult mai genericul "a gati", cu care in ultima vreme romanii contaminati de terminologia engleza nu ezita sa traduca orice proces "tehnologic" din bucatarie, si notiunile specifice, "a fierbe", "a praji", "a coace", "a cali" si altele, Chef este un film pentru voi. Nu conteaza ca va place sa gatiti sau nu, ci cat si cum mancati, cat de gurmanzi sau "gurmeti" sunteti ca sa apreciati ceea ce aveti in farfurie.
Fel principal: Jon Favreau, mai cunoscut ca scenarist, producator si regizor decat ca actor (in special pentru seria Iron Man) aduce prin personajul sau, Carl Casper, bucatar la un restaurant cu pretentii ce se vede limitat in creativitatea sa culinara de un patron conservator, un omagiu acelor oameni pentru care pasiunea este ingredientul principal al felurilor gatite.
Fel principal: Jon Favreau, mai cunoscut ca scenarist, producator si regizor decat ca actor (in special pentru seria Iron Man) aduce prin personajul sau, Carl Casper, bucatar la un restaurant cu pretentii ce se vede limitat in creativitatea sa culinara de un patron conservator, un omagiu acelor oameni pentru care pasiunea este ingredientul principal al felurilor gatite.
Sunt oameni care, asemenea lui Jamie Oliver, te fac sa-ti fie pofta de ceea ce pregatesc numai cand ii auzi cu cat entuziasm iti prezinta fiecare combinatie de ingrediente, exprimand dragoste si increderea in ceea ce fac prin fiecare gest si cuvant. Acesti oameni sunt dovada vie a sensului cuvantului "arta" din "arta culinara", una care le aduce consumatorilor zambetul pe buze, ii binedispune, transformandu-se uneori intr-o declaratie de dragoste. Este modul in care Casper intelege sa-si exprime sentimentele pentru o colega de lucru, rasfatandu-i papilele gustative, sau pentru fiul sau, de care se apropie treptat tot cu ajutorul mancarii pregatite. Este modul in care alege sa-si afirme libertatea de creatie in fata lumii si sa se reabiliteze dupa un dezastru mediatic, fara sa simta ca arta sa ar fi depreciata daca ar fi adusa la nivelul fast-food, al mancarii de strada servite in rulote.
Ca un astfel de mancare de strada este si filmul: cald, proaspat, condimentat cu o doza de farmec marca Scarlett Johansson si una de verva marca Robert Downey Jr., aparitii episodice dar care ii fac bine, una vizual, cealalta ca dinamism si verva; previzibil si fara surprize in desfasurare, putin moralizator in evolutia relatiei dintre chef si fiul sau, fiindca se doreste un film "de familie", putin fortat in cea a legaturii cu fosta sotie, dar astea-s detalii mai putin esentiale, puse acolo doar ca sa diversifice putin paleta gusturilor.
De la Miami la Los Angeles, de la New Orleans in Texas, filmul se transforma intr-un road movie culinar care intareste legatura dintre tata si fiu, diversificandu-si ingredientele in functie de zona unde ajungem, construind o desfasurare foarte previzibila, dar deloc suparatoare. Fiindca nimeni nu vrea sa mearga la un concert Rolling Stones in care sa nu se cante "Satisfaction", ii da spectatorului satisfactia de a nu marsa pe ingrediente care sa-l scoata din zona de confort vizual a unui film pentru consumul in masa.
Daca m-a deranjat ceva, a fost plasarea de produse ostentativa, repetata pana la exasperare. Se pare ca orice telefon care nu este iPhone reprezinta o antichitate, o ciudatenie greu manevrabila, si singura retea sociala din lume este Twitter, raspandindu-si in eter ciripiturile si transformand peste noapte un necunoscut intr-un erou. Ok, mai exista si YouTube. Partea asta de social media a fost mai greu de digerat, poate si pentru ca este un aspect pe care il privesc cu totala indiferenta.
Desert: Nu pot sa inchei fara sa mentionez prezenta proaspata si plina de aplomb a micutului Emjay Anthony in rolul lui Percy, fiul lui Carl. Este drept ca ea e pusa in valoare de dialoguri bine construite, inteligente, vioaie, care incadreaza de minune un film atat de apetisant vizual, ca un topping bine plasat peste o inghetata racoritoare, de fructe.
Daca vreti sa va delectati papilele cinefile cu o comedie placuta ca o mancare de strada ce te bucura pe loc dar pe care nu ai include-o intr-o experienta culinara de neuitat, rulota lui Jon Favreau va asteapta in cinematografe.
Ca un astfel de mancare de strada este si filmul: cald, proaspat, condimentat cu o doza de farmec marca Scarlett Johansson si una de verva marca Robert Downey Jr., aparitii episodice dar care ii fac bine, una vizual, cealalta ca dinamism si verva; previzibil si fara surprize in desfasurare, putin moralizator in evolutia relatiei dintre chef si fiul sau, fiindca se doreste un film "de familie", putin fortat in cea a legaturii cu fosta sotie, dar astea-s detalii mai putin esentiale, puse acolo doar ca sa diversifice putin paleta gusturilor.
De la Miami la Los Angeles, de la New Orleans in Texas, filmul se transforma intr-un road movie culinar care intareste legatura dintre tata si fiu, diversificandu-si ingredientele in functie de zona unde ajungem, construind o desfasurare foarte previzibila, dar deloc suparatoare. Fiindca nimeni nu vrea sa mearga la un concert Rolling Stones in care sa nu se cante "Satisfaction", ii da spectatorului satisfactia de a nu marsa pe ingrediente care sa-l scoata din zona de confort vizual a unui film pentru consumul in masa.
Daca m-a deranjat ceva, a fost plasarea de produse ostentativa, repetata pana la exasperare. Se pare ca orice telefon care nu este iPhone reprezinta o antichitate, o ciudatenie greu manevrabila, si singura retea sociala din lume este Twitter, raspandindu-si in eter ciripiturile si transformand peste noapte un necunoscut intr-un erou. Ok, mai exista si YouTube. Partea asta de social media a fost mai greu de digerat, poate si pentru ca este un aspect pe care il privesc cu totala indiferenta.
Desert: Nu pot sa inchei fara sa mentionez prezenta proaspata si plina de aplomb a micutului Emjay Anthony in rolul lui Percy, fiul lui Carl. Este drept ca ea e pusa in valoare de dialoguri bine construite, inteligente, vioaie, care incadreaza de minune un film atat de apetisant vizual, ca un topping bine plasat peste o inghetata racoritoare, de fructe.
Daca vreti sa va delectati papilele cinefile cu o comedie placuta ca o mancare de strada ce te bucura pe loc dar pe care nu ai include-o intr-o experienta culinara de neuitat, rulota lui Jon Favreau va asteapta in cinematografe.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.