Pe urmele legendei

Hwang Sok-yong - Printesa Bari

Fara sa cunosc literatura coreeana, dar bazandu-ma pe talentul si inovatiile lor cinematografice, recunosc ca m-am asteptat la mai mult. Speram sa gasesc aici o poveste care sa ma captiveze, mai ales ca porneste de la o veche legenda coreeana, aceea a primei mudang (femeie saman), printesa Bari. Cea de-a saptea fiica a unui rege este abandonata la nastere, pentru ca parintii isi doreau un fiu. Mai tarziu, avea sa porneasca intr-o lunga calatorie, pana in infern, ca sa le aduca elixirul vietii, trezindu-i din moarte.
Cartea incepe dincolo de zidurile ferite de priviri indiscrete ale Coreei de Nord, in anii '90, cand nasterea celei de-a saptea fiice a unei familii provoaca aceeasi reactie din partea tatalui ca si a regelui din mitul samanic, insa devotata catelusa a familiei o aduce inapoi acasa. Primeste numele Bari, asemenea printesei din legenda straveche. Crescand, cei din jur ajung sa inteleaga ca nu e un copil obisnuit, ca poate intelege gandurile celor care nu cuvanta, fie ca este vorba de o sora mai mare, surdo-muta, sau de animale, ca-si mosteneste bunica, avand acces la o lume nevazuta oamenilor de rand, aceea a spiritelor, viselor si premonitiilor. 
Dincolo de destinul ei, intrezarim imagini dintr-o lume bine pazita, interzisa Occidentului, cea a Coreei de Nord, ce tanjeste dupa bunastarea sudului dar este in stare, in acelasi timp, sa verse lacrimi sincere de durere la moartea "Marelui Conducator", o lume pe care si autorul cartii a vazut-o pentru scurt timp, cu pretul propriei libertati, fiind condamnat la inchisoare pentru o calatorie ilegala dincolo de cea mai pazita granita din lume (aveti in postul la care fac trimitere un link la un documentar online foarte interesant despre Coreea de Nord). Este vremea marii foamete, a "Marsului suferintei", dupa cum il numesc pompos conducatorii, cand mii de oameni mor si familiile sunt despartite, in cautarea unui mod de supravietuire.
Bari ajunge in China apoi,  printr-o calatorie de infern in cala unui vas, in Anglia, loc de confluenta a civilizatiilor, religiilor si destinelor.
(...)
Scrisesem aici destul de mult despre calatoria initiatica a eroinei prin spatiul multicultural al Londrei, numai ca mi-a jucat Enel-ul o festa si am reusit sa pierd totul. Cititi cartea, daca vreti, eu nu am chef sa repet, mai ales ca nu m-am dat in vant dupa ea, asa ca trec direct la concluzie. Care era ca nu am reusit s-o diger prea bine. Din cei trei autori care dau glas trairilor si experientelor unor eroine cititi in ultima vreme, foarte proaspeti in memorie (Goce Smilevski, cel de fata si preferatul, intr-un post viitor), Hwang Sok-yong m-a convins cel mai putin. Aici era nevoie, zic eu, de o anumita sensibilitate, de poezie, subiectul predispunea la asta, cu toate transele si visele personajului. Scrisul este cam sec, rece, nu reuseste sa dea credibilitate vocii unui personaj precum Bari. E pentru prima data cand mi-as fi dorit ca scriitura masculina, pe care o prefer in general, sa fie condimentata cu ceva sensibilitate feminina. Si al doilea motiv de nemultumire este ca puncteaza tot timpul evidentul. Nu stiu ce parere aveti voi despre o adaptare contemporana a unei legende traditionale, dar mie mi-ar fi placut sa am parte de o paralela subtila, de o poveste in care cititorul sa poata gasi independent, odata ce i s-a expus premisa, corespondentele celor doua destine, sa nu i se aduca aminte explicit, tot timpul, cum se traduce fiecare intamplare din parcursul mitului in cel al personajului povestii contemporane. Mie mi-a impiedicat orice incercare de imersiune,  ca si cum cineva ar fi stat langa mine si mi-ar fi spus la fiecare cateva pagini: "uite, atentie la paragraful asta, vezi cat e de subtil si de misto?" Pentru mine n-a mai putut sa fie.