Monday, 12 October 2015

Oamenii cu initiativa


Sinclair Lewis - Babbitt

Sunt personaje pe care, in momentul cand le cunosti, stii ca-ti vor ramane imprimate in minte. Daca ar fi un erou de film din zilele noastre (s-a facut unul, dar prin anii '30, cand Hollywood-ul nu gasise inca reteta filmelor "de personaj" care striga dupa Oscarul pentru rol principal), interpretul bine ales ar fi cu siguranta un candidat serios la premiile industriei de film. Babbitt face parte din colectia de caractere puternice si nuantate ale literaturii pe care nu le poti uita, devin tipologii, exponenti ai unei generatii, ai unei trasaturi, ai unei profesii sau ai unui mod de viata. Iar creatorul unui erou atat de pregnant isi asigura locul in literatura, chiar si numai pentru acel erou. Este cazul lui Sinclair Lewis, castigatorul premiului Nobel in 1930, care se inscrie in lumea buna a literelor cu aceasta carte aparuta pe la jumatatea carierei, singura de care auzisem din cele peste 20 de volume publicate. Acum, dupa ce am citit-o, as cam vrea sa vad si altele traduse, sa-l pot compara pe Babbitt si cu alti eroi de-ai lui Lewis.
 Babbitt intruchipeaza afaceristul mediu al Americii anilor '20. Pe umerii sai si ai confratilor lui, pe aspiratiile si ambitiile lor s-a cladit perceptia asupra oraselor mici si medii, s-a consolidat o economie. E un tip de varsta mijlocie, din ce in ce mai presat de familie, de timpurile in schimbare, de societate si de hormonii andropauzei. Capricios si tiran in familie, afacerist lipsit de scrupule, glumet si volubil in societatea ale carei trepte e hotarat sa le urce, prieten de nadejde, la cei 40 si ceva de ani ai sai George Babbitt face parte din generatia interbelica ce a infruntat Marea Criza cu pragmatism si nu a ezitat sa-i speculeze oportunitatile de afaceri, cu convingeri uneori rigide, pe care incearca sa le insufle si celor apropiati in dorinta de a-i dirija pe drumul omului energic, cu viziune si initiativa, alteori schimbatoare pana la a deveni total opuse, cand interesele o cer. 
In Zenith, oraselul fictiv unde traieste, emblema a comunitatii americane in dezvoltare, viata ii favorizeaza pe cei care au reusit, o reusita concretizata material, prin casa ori cel mai nou model de masina, si prin apartenenta la un cerc invidiat, ravnit si barfit cand pare inaccesibil. Prosperitatea si puterea sunt cuvintele cheie ale orasului.
Dincolo de eroul care acapareaza prin prezenta lui prim-planul cartii, am descoperit o societate atat de minutios surprinsa, de la detalii de interior, costumatie si mobilier specifice epocii pana la conflictele sociale, de la discursurile sforaitoare privind valorile sanatoase cu care oportunistul xenofob isi castiga pozitia de cetatean respectabil al urbei la prohibitie sau decadenta Europei. Actualitatea temelor dezbatute intr-un roman scris in 1922 este uimitoare si neasteptata. Referintele la lumea si cultura contemporana tasnesc la tot pasul, chiar daca comis-voiajorii au fost inlocuiti de telemarketing ori cursurile prin corespondenta s-au transformat in cursuri online; speakerii motivationali au la fel de mult succes si se tot dezbate cu patos (mai ales in ultima vreme) problema imigrantilor. Nu ma pot abtine sa nu citez cateva perle din intelepciunea burgheza a lui Babbitt si a ocazionalilor sai parteneri de conversatie, acesti copii ai unchiului Sam, verii de departe ai personajelor lui Caragiale:
 "Va spun, devine o problema destul de serioasa. Ar trebui sa ne intelegem si sa le aratam negrilor, da, si galbenilor care e locul lor! Sa stiti ca eu nu am nici un fel de prejudecati rasiale. Sunt primul care se bucura cand un negru reuseste, atata timp cat isi cunoaste lungul nasului si nu incearca sa uzurpe autoritatea legitima si capacitatea in afaceri a omului alb."
sau
"Nu stiu ce parere aveti dumneavoastra despre prohibitie dar, asa cum vad eu lucrurile, mi se pare ca e de mare folos pentru calicimea fara vointa, dar pentru oameni ca noi constituie o atingere adusa libertatii individuale."
ori
"Omul de afaceri american e generos pana la absurd, dar el cere un singur lucru de la toti profesorii, conferentiarii si ziaristii: daca sunt platiti cu banii munciti de noi, trebuie sa ne sprijine si sa faca propaganda pentru sporirea rentabilitatii si sa incurajeze prosperitatea! Si, deoarece veni vorba despre acesti profesori universitari palavragii, cusurgii si pesimisti, ingaduiti-mi sa va spun ca, in anul de aur care vine este datoria noastra sa folosim intreaga influenta de care dispunem pentru a obtine concedierea acestor canalii, dupa cum este datoria noastra sa vindem cat mai multe proprietati si sa strangem cat mai multi banuti cu putinta."
Babbitt si cei ca el traiesc aceleasi vremuri ca si eroii lui Scott Fitzgerald, insa sunt atat de departe unii de ceilalti... Daca mie-mi sunt mai aproape de suflet prin structura si (lipsa de) repere rebelii fara cauza, visatorii damnati si lipsiti de iluzii decat pragmaticii afaceristi ai lui Lewis, nu bag mana-n foc ca oamenii astia, eroii visului american, nu reprezinta modele pentru altii, ceea ce percep eu in carte ca satira unora le-ar putea suna motivant iar ironia sa fie vazuta drept pragmatism plin de intelepciune. Dar acuratetea tabloului, precizia si limpezimea cu care Lewis radiografiaza un personaj, o clasa sociala, un moment al istoriei m-au facut sa citesc romanul cu aviditatea cu care as fi inghitit in copilarie cartile de aventuri, chit ca nu se intampla aproape nimic iesit din rutina vietii zilnice. E vie, plina de culoarea epocii si imi sustine parerea ca un roman bine scris, acid, cu umor si sarcasm, n-are nevoie de eroi cu care cititorii sa empatizeze. O carte te poate acapara chiar si cand ii detesti mediul si personajele ipocrite, daca are fluenta, incisivitate si sclipiri de ironie, chiar si atunci cand "eroul romantic" este "directorul de vanzari care, pe biroul sau cu blat de cristal, avea ultimul dosar cu analiza pietei (...) si care, in tovarasia tinerilor sai samurai se consacra sarcinii cosmice de a face vanzari - nu de a vinde un articol anume cuiva, ci pur si simplu de a face vanzari."

No comments:

Post a Comment

Note: only a member of this blog may post a comment.