Italo Calvino - Perché leggere i classici
1. Cartile clasice sunt cele despre care se spune intotdeauna "recitesc..." si niciodata "citesc...".
2. Se numesc clasice cartile care inseamna o comoara pentru cei care le-au citit si iubit; dar sunt o comoara la fel de mare pentru cei ce-si rezerva norocul de a le citi pentru prima data in cele mai potrivite conditii pentru a le savura.
3. Clasice sunt cartile care au o influenta importanta, atat atunci cand se impun ca de neuitat, cat si atunci cand se ascund in cutele memoriei, camuflandu-se in inconstientul colectiv sau individual.
4. Orice recitire a unui clasic este o descoperire.
5. Orice prima citire a unui clasic este, de fapt, o recitire.
6. Un clasic este o carte care nu a terminat niciodata sa spuna ce are de spus.
7. Cartile clasice sunt cele care ajung la noi purtand pe ele semnul lecturilor ce ne-au precedat si ducand in spate semnul lasat in cultura sau in culturile pe care le-au traversat (sau, mai simplu spus, in limbaj si in obiceiuri).
8. Clasica este o opera care provoaca neincetat o pulbere fina de discursuri critice, dar se scutura de ea continuu.
9. Clasice sunt cartile pe care, oricat ai crede ca le cunosti din auzite, atunci cand le citesti descoperi ca sunt noi, neasteptate, inedite.
10. Se numeste clasica o carte care se configureaza ca echivalentul universului, asemenea talismanelor vechi.
11. Clasicul "tau" este acela care nu-ti poate fi indiferent si iti foloseste pentru a te defini pe tine in raport sau chiar in opozitie cu el.
12. Un clasic apare inaintea altor clasici; dar cine i-a citit pe ceilalti si apoi ajunge la el ii recunoaste imediat locul in genealogie.
13. Este clasica o carte care tinde sa izoleze actualitatea ca un zgomot de fond, dar in acelasi timp nu se poate lipsi de acest zgomot de fond.
14. Este clasic ceea ce persista ca zgomot de fond chiar si acolo unde domneste actualitatea cea mai incompatibila.
Sunt cateva definitii atribuite de Calvino operelor clasice in eseul care da titlul volumului de mai sus si il deschide. Le-am reprodus pentru ca mi s-au parut interesante si presupun ca fiecare cititor are clasicul sau clasicii "lui". Al meu a trait in Franta secolului XVIII, purta peruci pudrate si m-am bucurat sa-l vad mentionat in volumul lui Calvino. Asta ca sa pun si o limita temporala, pentru ca in secolul XX mi s-au strans deja vreo 10 clasici "ai mei" conform criteriilor de mai sus :).
Vin acum cu cateva motive care, cred eu, ne retin din a-i citi pe clasici:
1. Clasicii sunt acei autori de care scoala ne indeparteaza prin impunerea unei grile de lectura bombastice si plictisitoare, prin crearea prea multor prejudecati.
2. Unii dintre clasici sunt acei autori pe care nu ajungi sa-i parcurgi niciodata, pentru ca au scris mai mult decat ai tu timp sau pofta sa citesti din ei (Balzac, cu 91 de romane plus alte studii, Hugo, care pe langa Notre-Dame, Mizerabili si teatru are sute de mii de poezii si poeme); sau pentru ca ai auzit atatea despre opera lor incat ai senzatia ca i-ai citit ori, daca nu ai facut-o, ca iti sunt atat de familiari incat nu-ti pot oferi nimic nou. Este o greseala, dar sunt cativa la care nu ma pot impiedica sa nu ma gandesc asa.
3. Intr-o epoca a vizibilitatii si marketingului, clasicii sunt acei autori despre care nu se poate scrie pe coperta ca au castigat premiul Nobel, nu-si pot promova galagios cartile, nu posteaza pe internet ultimele lor revelatii si idei, ci asteapta tacuti sa se convinga cititorul singur ca merita sa se indrepte spre ei.
4. Intr-o epoca a vitezei, clasicii sunt acei autori care cer o anumita dispozitie sufleteasca, o tihna rareori de gasit, o intrare intr-o alta dimensiune, unde timpul curgea mai lent si tentatiile, distractiile/distragerile erau mai putine.
5. Fara sa-i iau in calcul pe cei care prefera sa "traiasca" in loc sa citeasca si nu-si dau seama ca a citi inseamna a trai mult mai multe vieti, sunt oameni care considera ca orice experienta ce depaseste sfera imediatului sau a trecutului recent tine de istorie, nu de literatura, ca nu merita sa-si piarda timpul cu ele. N-au decat!
6. Unii clasici, cei pe care nu-i simti ca fiind "ai tai", oricata atentie ai incerca sa le acorzi, tot imposibili si plictisitori ti se vor parea. Ma poate blama cineva ca o prefer pe Tolstaia lui Tolstoi?! Probabil ca unii ar face-o. Dar nu pot sa ne placa toate numele validate de canoane si, oricate afinitati personale sau literare am avea cu altcineva, nu pot sa ne placa 100% aceleasi carti.
Sigur ca sunt si altele, atatea mi-au venit pe moment.
Vin acum cu cateva motive care, cred eu, ne retin din a-i citi pe clasici:
1. Clasicii sunt acei autori de care scoala ne indeparteaza prin impunerea unei grile de lectura bombastice si plictisitoare, prin crearea prea multor prejudecati.
2. Unii dintre clasici sunt acei autori pe care nu ajungi sa-i parcurgi niciodata, pentru ca au scris mai mult decat ai tu timp sau pofta sa citesti din ei (Balzac, cu 91 de romane plus alte studii, Hugo, care pe langa Notre-Dame, Mizerabili si teatru are sute de mii de poezii si poeme); sau pentru ca ai auzit atatea despre opera lor incat ai senzatia ca i-ai citit ori, daca nu ai facut-o, ca iti sunt atat de familiari incat nu-ti pot oferi nimic nou. Este o greseala, dar sunt cativa la care nu ma pot impiedica sa nu ma gandesc asa.
3. Intr-o epoca a vizibilitatii si marketingului, clasicii sunt acei autori despre care nu se poate scrie pe coperta ca au castigat premiul Nobel, nu-si pot promova galagios cartile, nu posteaza pe internet ultimele lor revelatii si idei, ci asteapta tacuti sa se convinga cititorul singur ca merita sa se indrepte spre ei.
4. Intr-o epoca a vitezei, clasicii sunt acei autori care cer o anumita dispozitie sufleteasca, o tihna rareori de gasit, o intrare intr-o alta dimensiune, unde timpul curgea mai lent si tentatiile, distractiile/distragerile erau mai putine.
5. Fara sa-i iau in calcul pe cei care prefera sa "traiasca" in loc sa citeasca si nu-si dau seama ca a citi inseamna a trai mult mai multe vieti, sunt oameni care considera ca orice experienta ce depaseste sfera imediatului sau a trecutului recent tine de istorie, nu de literatura, ca nu merita sa-si piarda timpul cu ele. N-au decat!
6. Unii clasici, cei pe care nu-i simti ca fiind "ai tai", oricata atentie ai incerca sa le acorzi, tot imposibili si plictisitori ti se vor parea. Ma poate blama cineva ca o prefer pe Tolstaia lui Tolstoi?! Probabil ca unii ar face-o. Dar nu pot sa ne placa toate numele validate de canoane si, oricate afinitati personale sau literare am avea cu altcineva, nu pot sa ne placa 100% aceleasi carti.
Sigur ca sunt si altele, atatea mi-au venit pe moment.
Despre carte, data viitoare, acum va spun doar ca i-am savurat articolele pe indelete, lent, cate unul-doua pe zi, printre alte lecturi, cateva m-au trimis la butonul "try a sample" al e-bookului, vreo doua m-au facut chiar sa apas infamul buton "buy" ce-mi duce bugetul la pierzanie :).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.