Scribi si cronicari au imortalizat de-a lungul vremii faptele de vitejie ale celor intrati in istorie. Trebuia sa fii "cineva" pentru a te bucura de aceasta favoare. Nu si in lumea construita de Didier Desbrugères unde, printr-o ingenioasa inversare a mersului lucrurilor, autorii de biografii nu consemneaza cele traite si petrecute, ci faptele viitoare. Cu cat posibilitatile financiare ale parintilor sunt mai mari, cu atat sansele ca urmasul sa le fie inscris sub semnul unei stele norocoase cresc. Practic, autorul de biografii este autoritatea incontestabila, ursitoarea ce traseaza cu precizie cursul vietii viitorului nascut, dupa dorinta si situatia materiala a parintilor, harul si imaginatia personala si limitele legale ale puterii detinute.
Ce parinte nu a visat in taina sa fie el biograful propriului fiu ce-i va calauzi pasii mai sus, mai departe decat a putut sa ajunga el, sa-si implineasca aspiratiile prin urmasi?! Si multi sunt dispusi sa investeasca toata agoniseala lor in educatia odraslei. Aici, importanta este doar investitia initiala, restul vine de la sine. Societatea se afla sub semnul fatalitatii, al unui destin scris si inregistrat oficial, ce tine loc de certificat de nastere, atestand identitatea pe care viitorul nascut o va imbratisa resemnat. "Asa i-a fost scris" devine inca de la nastere o explicatie, o scuza, o acceptare binevoitoare si toleranta a viciului si defectiunii.
Ce parinte nu a visat in taina sa fie el biograful propriului fiu ce-i va calauzi pasii mai sus, mai departe decat a putut sa ajunga el, sa-si implineasca aspiratiile prin urmasi?! Si multi sunt dispusi sa investeasca toata agoniseala lor in educatia odraslei. Aici, importanta este doar investitia initiala, restul vine de la sine. Societatea se afla sub semnul fatalitatii, al unui destin scris si inregistrat oficial, ce tine loc de certificat de nastere, atestand identitatea pe care viitorul nascut o va imbratisa resemnat. "Asa i-a fost scris" devine inca de la nastere o explicatie, o scuza, o acceptare binevoitoare si toleranta a viciului si defectiunii.
Harry si Zadel nu se pot sustrage oranduirii instaurate dintotdeauna. Cand li se apropie sorocul de a deveni parinti, la scurt timp dupa debutul neconventional al acestei biografii, cu momentul conceptiei, gasesc un autor cam ursuz si ciudat, mai interesat de frenologie si craniomantie decat de arta de a scrie viitorul. Lucrurile nu merg cum spera si Simon Appert, nume provenit, dupa voia tatalui, din alaturarea prenumelui bunicului si a numelui inventatorului conservelor, se naste cu biografia neterminata.
Tendinta de instrainare de lume resimtita treptat, in cresterea ei, este sustinuta de o scriere neutra si detasata ce-mi aminteste destul de mult de Camus, cel din Strainul. De altfel, Simon imi pare croit dupa acelasi tipar ca si Meursault, definit de aceeasi senzatie de cautare a unei inaccesibile libertati interioare, ratacind prin absurdul existentei, dar venind din directia contrara: daca la Camus eroul acuza absenta oricarui reper, insiruirea aleatoare a intamplarilor, Simon este subjugat de predictibilitate, de predestinarea si anticiparea propriei deveniri.
"Se opri aproximativ in fata directorului, pe care il vedea ca prin ceata, ca pe un manechin aflat intr-o vitrina aburita. In timp ce era felicitat, se gandi ca fiecare detaliu era prefabricat si prevazut de mult timp. Directorul ii intinse mana, dar contactul cu pielea umeda si rece il ingheta pana-n maduva oaselor. Intr-o strafulgerare, isi vazu viata vaduvita de improvizatie, desfasurandu-se linear, terifiant, ca o poteca rectilinie care se pierde intr-un peisaj pustiu. Bratul ii cazu de-a lungul corpului, se intoarse si o lua la fuga, urmarit de scrasnetul funebru al pietrisului sub talpile incaltarilor de sport. "
Drumul lui Simon se separa de cel al lui Meursault atunci cand alege sa spuna nu, sa se impotriveasca fortei destinului, sa-si chestioneze capacitatea de a fi liber. Ce inseamna sa fii liber?! Sa nu te intrebi, sa nu mai poti sa te gandesti daca esti sau nu liber pentru ca ai murit deja, sa nu astepti nimic de la viata, sa ii infrunti previzibilul revoltandu-te si dandu-i un alt curs, cum acelasi Camus insinua cand spunea ca omul revoltat nu este sinucigasul, infrant deja, ci ucigasul, cu capacitatea lui de a alege?
Mi-a placut cartea... chiar daca nu este rotunda si deschide calea altor intrebari. Mi-as fi dorit de la ea o constructie fara fisuri, dar stiu ca as cere prea mult, nu este existenta insasi plina de sincope si imperfectiuni?! Dar nu am putut sa-mi alung dilemele legate de lumea in care traieste Simon: biografilor cine ne concep biografiile? ei insisi? alti biografi? si care este momentul cand oamenii afla ca biografiile le sunt deja scrise? Aparent, fiecare stie ca trebuie sa faca un efort financiar considerabil pentru a le transmite urmasilor o mostenire literara favorabila, dar pentru Simon momentul descoperirii cartii proprii ramane o surpriza, o revelatie. Un lucru e sigur: Biografia nu face parte din multimea de carti care se sterg din minte de-a lungul timpului, lasand peste ani cateodata o senzatie, o impresie, alteori un vid absolut (nu vi se intampla sa stiti ca ati citit o carte dar sa nu va mai amintiti absolut nimic despre ea? culmea e ca se intampla asta si cu unele care ne plac, doar ca le consideram instinctiv neimportante pentru a ne incarca memoria cu ele). Are un punct de plecare puternic, atrage atentia si imi voi putea aminti peste ani "aaa, cartea cu biografiile deja scrise!" Nu lacunele imi vor ramane in minte, ci organizarea acestei lumi pe dos, senzatia de rezonanta cu felul cum cartea pune la indoiala bazele si cursul existentei.
As mai fi vrut sa zabovesc printre oamenii fara biografii carora li se poate intampla orice, de la un accident nefericit pana la o minunata intalnire. Este o lume atemporala, neconstransa de timp si spatiu care, in ciuda aspectului aparent steril, transmite emotii prin umanitatea ei universala, prin simplitatea si lejeritatea in care imbraca aspecte apasatoare ale conditiei umane. Este o carte pe care o recomand celor ce nu obosesc niciodata sa-si chestioneze propria trecere prin lume, nelinistitilor, neresemnatilor si neblazatilor.
Tendinta de instrainare de lume resimtita treptat, in cresterea ei, este sustinuta de o scriere neutra si detasata ce-mi aminteste destul de mult de Camus, cel din Strainul. De altfel, Simon imi pare croit dupa acelasi tipar ca si Meursault, definit de aceeasi senzatie de cautare a unei inaccesibile libertati interioare, ratacind prin absurdul existentei, dar venind din directia contrara: daca la Camus eroul acuza absenta oricarui reper, insiruirea aleatoare a intamplarilor, Simon este subjugat de predictibilitate, de predestinarea si anticiparea propriei deveniri.
"Se opri aproximativ in fata directorului, pe care il vedea ca prin ceata, ca pe un manechin aflat intr-o vitrina aburita. In timp ce era felicitat, se gandi ca fiecare detaliu era prefabricat si prevazut de mult timp. Directorul ii intinse mana, dar contactul cu pielea umeda si rece il ingheta pana-n maduva oaselor. Intr-o strafulgerare, isi vazu viata vaduvita de improvizatie, desfasurandu-se linear, terifiant, ca o poteca rectilinie care se pierde intr-un peisaj pustiu. Bratul ii cazu de-a lungul corpului, se intoarse si o lua la fuga, urmarit de scrasnetul funebru al pietrisului sub talpile incaltarilor de sport. "
Drumul lui Simon se separa de cel al lui Meursault atunci cand alege sa spuna nu, sa se impotriveasca fortei destinului, sa-si chestioneze capacitatea de a fi liber. Ce inseamna sa fii liber?! Sa nu te intrebi, sa nu mai poti sa te gandesti daca esti sau nu liber pentru ca ai murit deja, sa nu astepti nimic de la viata, sa ii infrunti previzibilul revoltandu-te si dandu-i un alt curs, cum acelasi Camus insinua cand spunea ca omul revoltat nu este sinucigasul, infrant deja, ci ucigasul, cu capacitatea lui de a alege?
Mi-a placut cartea... chiar daca nu este rotunda si deschide calea altor intrebari. Mi-as fi dorit de la ea o constructie fara fisuri, dar stiu ca as cere prea mult, nu este existenta insasi plina de sincope si imperfectiuni?! Dar nu am putut sa-mi alung dilemele legate de lumea in care traieste Simon: biografilor cine ne concep biografiile? ei insisi? alti biografi? si care este momentul cand oamenii afla ca biografiile le sunt deja scrise? Aparent, fiecare stie ca trebuie sa faca un efort financiar considerabil pentru a le transmite urmasilor o mostenire literara favorabila, dar pentru Simon momentul descoperirii cartii proprii ramane o surpriza, o revelatie. Un lucru e sigur: Biografia nu face parte din multimea de carti care se sterg din minte de-a lungul timpului, lasand peste ani cateodata o senzatie, o impresie, alteori un vid absolut (nu vi se intampla sa stiti ca ati citit o carte dar sa nu va mai amintiti absolut nimic despre ea? culmea e ca se intampla asta si cu unele care ne plac, doar ca le consideram instinctiv neimportante pentru a ne incarca memoria cu ele). Are un punct de plecare puternic, atrage atentia si imi voi putea aminti peste ani "aaa, cartea cu biografiile deja scrise!" Nu lacunele imi vor ramane in minte, ci organizarea acestei lumi pe dos, senzatia de rezonanta cu felul cum cartea pune la indoiala bazele si cursul existentei.
As mai fi vrut sa zabovesc printre oamenii fara biografii carora li se poate intampla orice, de la un accident nefericit pana la o minunata intalnire. Este o lume atemporala, neconstransa de timp si spatiu care, in ciuda aspectului aparent steril, transmite emotii prin umanitatea ei universala, prin simplitatea si lejeritatea in care imbraca aspecte apasatoare ale conditiei umane. Este o carte pe care o recomand celor ce nu obosesc niciodata sa-si chestioneze propria trecere prin lume, nelinistitilor, neresemnatilor si neblazatilor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.