Thursday, 24 March 2016

Jurnalul proprietatii lui Fred


Margaret Atwood - Povestea slujitoarei 

Cu Povestea slujitoarei intram intr-o lume impartita in Comandanti, Sotiile lor, Ingeri, Paznici, Matusi, Agenti, Slujitoare si Marthe, fiecare reprezentand o categorie sociala cu roluri bine precizate si usor de distins prin uniformele aferente. Ca si in Nuante de cenusiu, distopia lui Jasper Fforde, culoarea devine semnul unui destin, insa cromatocratia lui Fforde este inlocuita de o teocratie in care portul reflecta statutul si rolul in societate. Fosta America in care ajungem acum, devenita Republica Galaad (nume ce imbina rezonantele biblice cu personajul din legendele arthuriene gasitor al Graalului), este una patriarhala, o combinatie de Coreea de Nord, ce priveste cu suspiciune si teama orice contact cu exteriorul, incercand sa-si convinga cetatenii, cu vorba buna sau cu represalii, ca lumea in care traiesc este cea mai buna posibila, si tari arabe, ca atitudine, legi si mod de imbracaminte impuse populatiei feminine. 
Offred, personajul principal, isi trage numele de la Comandantul caruia ii slujeste. Ea este proprietatea lui Fred, sclava sexuala neconditionata folosita in scopuri reproductive, ajunsa in casa acestuia cu singurul rol de a oferi cuplului un copil, intr-o lume unde femeile sunt singurele responsabile de incapacitatea de a procrea. Sterilitatea masculina nu exista, medicii care, cu cativa ani inainte, provocau avorturi, sunt executati. In oranduirea sociala in care ne arunca brutal, inca de la inceput, cartea lui Margaret Atwood, normalitatea devine ceva rusinos, necuviincios sau, in cel mai bun caz, neigienic. Prezentata ca o distopie, cartea mi-a sugerat mai mult o alegorie a ceea ce si-ar dori Daesh-ul pentru Occident, un simbol al acceptarii pasive al unei societati adormite si mult prea tolerante ce lasa inflexibilitatea si rigiditatea sa se instaureze in sanul ei pentru a o lua cu totul in posesie. In 1985, cand a fost publicata, probabil ca era vazuta mai degraba ca o fantezie sumbra. In 2016, cand am citit-o eu, deja imi hraneste o anumita forma de paranoia (sper ca e doar asta!) legata de viitorul umanitatii, cu atat mai mult cu cat si problema demografica, a Occidentului imbatranit, este una actuala...
Offred isi aminteste de vremurile dinainte, de care nu o despart decat cativa ani. Ecouri ale lor strapung cortina de fier ce s-a asternut peste America, de exemplu atunci cand priveste turistii straini, intr-o imagine ce-mi aduce partial aminte de felul cum ii priveam noi inainte de '89: 
"Un grup de oameni vine spre noi. Sunt turisti - din Japonia, se pare - membri ai unei delegatii comerciale, facand turul obiectivelor turistice sau in cautarea culorii locale. Sunt maruntei si ingrijit imbracati; fiecare are un aparat de fotografiat, fiecare are un zambet. Privesc imprejur cu ochi stralucitori, lasandu-si capetele pe o parte ca macalendrii, cu o buna dispozitie agresiva, iar eu nu ma pot abtine sa nu ma uit fix la ei. A trecut multa vreme de cand n-am mai vazut femei purtand fuste atat de scurte. Fustele ajung pana sub genunchi, iar de sub ele ies, ostentativ, picioarele aproape goale in ciorapii lor subtiri, purtand pantofi cu tocuri inalte si barete prinse de ele, ca niste delicate instrumente de tortura. Femeile se leagana pe pantofii lor cu tocuri ascutite de parca ar fi pe picioroange, pierzandu-si echilibrul; spinarile li se arcuiesc la talie, iar fundurile le ies in afara. N-au capetele acoperite, iar parul e si el lasat la vedere, negru si incarcat de erotism. Poarta ruj rosu, care le scoate in evidenta interiorul umed al gurilor, ca mazgalelile de pe peretii toaletelor, in vremurile de dinainte."
De altfel, referinta la Romania, prin interzicerea metodelor anticonceptionale din anii '80,  este exprimata si in "Notele istorice" de final, ce aduc completari, prin privirea detasata si rece a istoricului, asupra regimului totalitar din Galaad si asupra protagonistilor sai. Insa partea cu adevarat interesanta a cartii o reprezinta jurnalul lui Offred, o marturie subiectiva ce dezvaluie treptat, printre amintirile unui trecut apropiat si construirea unor fragile relatii prezente, supuse oricand suspiciunilor si indoielilor, dorinta de a supravietui, speranta in posibilitatea unei alte existente, refugiul in maruntele bucurii, acum refuzate.
Cu fiecare pagina, aceasta imagine a unui sistem social bazat pe interpretarea riguroasa a literei Bibliei, pe anularea drepturilor si libertatilor individuale ale multimii, ale femeilor in special (o tematica recurenta in opera scriitoarei), concentrandu-le in mainile catorva privilegiati pentru care regulile sunt facute pentru a fi incalcate, capata noi detalii, inmultind referintele simbolice si multiplele fatete ale terorii si privatiunilor, revizitand o intreaga literatura a regimurilor ce guverneaza prin teroare, dar si clasica, a cazurilor particulare, pornind de la Hawthorne, cu a lui "Litera stacojie", insemnul unui statut social, asa cum sunt si vestmintele Servitoarelor.
Cu bogatia limbajului si a imaginilor ce definesc noile realitati, vocea sensibila a lui Offfred este una a sperantei,  a indarjirii de a supravietui a unei prizoniere ce-si gaseste repere in amintiri, in mici bucurii interzise, in obiecte ce amintesc de normalitatea lumii disparute. Alternand intre compasiunea pentru tortionar, caldura, disperare si, in unele parti, detasare rece, ca si cum constiinta s-ar fi desprins de corpul ce-i devine unica ratiune de a exista in societate, ne poarta spre finalul deschis, pe care l-am gasit cat se poate de potrivit,  invitandu-si cititorii la o reflectie nu doar asupra a ceea ce s-ar putea intampla, ci si asupra istoriei reale, care s-a intamplat si se intampla, in diferite colturi ale lumii, la o intelegere a modului cum somnul societatii naste monstri si apatia, lipsa de reactie, transforma in doar cateva saptamani libertatea  in sclavie...
Cititi cartea! In ciuda distributiei tentante, filmul nu-l recomand, am facut prostia sa ma uit la trailer avand cartea proapata in minte si n-a facut decat sa-mi strice imaginea despre personaje, despre portul Slujitoarelor si atmosfera propriu-zisa. Am inteles ca si adaptarea este destul de libera, improvizand pe baza motivatiilor si actiunilor eroilor cartii. Mai bine citim!

No comments:

Post a Comment

Note: only a member of this blog may post a comment.