sâmbătă, 12 martie 2016

Catastrofa civilizata


Bølgen / Valul (2015)

Bølgen a fost anul acesta propunerea Norvegiei la Oscar, primul disaster movie al lor, si a reusit sa intre pe lista scurta, intre ultimele noua filme. Daca incep prin a va spune ca este un film cu un tsunami intr-un fiord, veti privi probabil cu neincredere ideea de pornire, destul de neplauzibila, cum mi s-a parut si mie. Insa introducerea si partea de final a filmului ne explica, e un lucru cat se poate de posibil si probabil in viitorul apropiat (si cand spun "apropiat" vorbesc totusi de orice moment din viitorii vreo 10000 de ani, tot cam atat timp cat trebuie sa asteptam sa se transforme Betelgeuse in supernova, sperand ca vom prinde si noi, poate, focurile de artificii), care s-a mai intamplat in trecutul nu foarte indepartat (acum vreo 70-100 de ani). Prin minunatiile alea de fiorduri norvegiene, exista in tara vreo cateva sute de munti instabili a caror prabusire in apele linistite ale marii pot cauza acest fenomen, inclusiv platforma de la Preikestolen, unde am si vazut fisuri destul de adanci in stanca. Multe dintre ele sunt monitorizate permanent, pentru a se observa orice potentiala eroziune sau miscare a placilor tectonice care ar duce la desprinderea unui bloc masiv de piatra ce ar ridica milioane de metri cubi de apa intr-un val devastator. 
Cand am trecut acum doi ani pe la Geiranger (si am dat linkul la Wikipedia tocmai pentru a vedea ca si acolo este mentionat pericolul aparitiei tsunami-ului) nu stiam de pericolul din zona. Si daca as fi stiut, ce? Navele de croaziera continua sa se strecoare prin fiordul ingust, turistii se ingramadesc in continuare, pentru ca daca nu ne-am gandi ca "nu mi se va intampla tocmai mie" ar insemna sa ne uitam, ca personajul lui Creanga, la drobul de sare, sa nu mai mergem nicaieri (desi nici in casa nu e sigur, mai ales la cutremur) si sa ne vaitam ca o sa cada... 
Inainte de a vorbi propriu-zis despre film, nu ma pot abtine sa nu mai pun vreo doua poze cu locatiile, sa ma laud si eu ca am fost pe "platourile de filmare".  Nu stiu daca le-am postat acum vreo doi ani, cand povesteam despre Norvegia, nu mai verific, dar imaginile ajuta la intelegerea mai buna a intamplarii petrecute in film, asteptata sa se intample in realitate, probabil chiar dorita de producatori, ca ar capata filmul aer premonitoriu si ar intra in atentia mondiala. 
Undeva in spate, unde se vad crestele inzapezite, este muntele Åkerneset. Cand se va prabusi in apa, valul produs va veni frumos de dupa colt, va trece prin fata fericitilor spectatori ocazionali cu loc la loja de onoare, de unde am facut pozele, situat la o inaltime sigura, parca special creata pentru a viziona astfel de spectacole catastrofale, si se va pravali la coada fiordului, de unde nu mai are unde sa treaca.

Cam asta este locul unde s-au facut filmarile de exterior. Cele de interior, la noi, in Romania. Si ma intreb cat de scump trebuie sa fie sa faci un film in Norvegia incat, cu toata deplasarea pana aici, cu echipamente si oameni, sa iasa mai ieftin. Probabil ca nu un interior propriu-zis (un apartament, un hotel etc...) au fost marea problema financiara, ci rezervorul cu apa in care s-a filmat dupa venirea valului. Oricum, am aflat ca valul ala de vreo 80 de metri inaltime a reprezentat peste o jumatate din buget, ma intreb cum l-au creat, presupun ca o simpla grafica animata n-ar fi costat atat... Si arata foarte bine!
Ca sa faci un disaster movie, reteta generala este urmatoarea: se ia catastrofa in cauza (tsunami, incendiu, cutremur, vulcan, etc.) , se prezinta primele semne, carora oamenii tind sa nu acorde atentie, se gasesc niste personaje din care se vor alege supravietuitorii, pentru ca e musai sa dai spectatorului si o poveste atasanta, niste indivizi de soarta carora sa le pese. De obicei, o familie. Nici Bølgen nu face exceptie. In rolul principal, Kristoffer Joner, pe care il stiam, cel mai recent l-am vazut in Revenant, dar de remarcat l-am remarcat in rolurile de cap de zombi (cum suna asta :P) in Død snø 2 si de bad guy in Kongen av Bastøy (ambele filme care mi-au placut foarte mult, din motive diferite, primul amuzant si al doilea serios, cu un scenariu dupa Lars Saabye Christensen, pe care sper ca in vreun an-doi sper sa reusesc sa il citesc in original). In filmul de fata, el este un geolog pe cale de a se muta din localitate, tata a doi copii, primul care observa activitatea neobisnuita din interiorul muntelui. E musai ca un film de genul asta sa combine suspansul cu latura umana, sa creeze un echilibru, sa-i dea terorii si tragediei colective chip uman, individual, ca altfel risca sa nu muste spectatorul din momeala. 
Ei, pana pe la jumatate, mi-a placut filmul, locuri frumoase si cunoscute ce mi-au reactivat nostalgia, miscari tectonice, chiar si partea cu familia era ok, ca era familia norvegiana, nu cea hollywoodiana. De la jumatate, cand se produce inevitabilul (normal ca nu e spoiler, despre ce vorbim aici? ca altfel nu am mai fi avut subiect), totul capata o intorsatura extrem de cliseistic hollywoodiana. Parca ma uitam la un remake al lui The Impossible, filmul cu tsunami cu Naomi Watts si Ewan McGregor. Si, ca la americani, si scenariul o ia razna, o da in bara cu usi care se deschid dupa cum o cere vointa autorului si se blocheaza ba intr-o parte, ba in alta... Hotarati-va, baieti, usa aia se deschidea spre interior sau spre exterior? Baiatul care sta pe scaunul din spate al masinii ajunge brusc pe cel din fata si alte de-astea, la care am o alergie cand le observ... adica accept sa intru in povestea voastra dar, daca o pretindeti realista, pastrati logica elementara. 
Singurii care nu o iau razna si raman in spiritul de disciplina sunt figurantii. Adica, spre deosebire de filmele cu catastrofe americane, aici nimeni nu alearga aiurea. Toti se incoloneaza frumos, civilizat, sa iasa pe usa hotelului, nu se calca in picioare cand fug, se ajuta si, cel mai socant pentru mine, in sensul bun, a fost sa vad ca masinile, desi erau blocate pe un singur sens pe drumul in serpentine ce duce spre belvederea din pozele de mai sus, stateau acolo cuminti, chiar daca de asta depindeau vietile ocupantilor si nu venea nimeni din sensul opus. Nici chiar scenariul nu s-a gandit sa intre pe contrasens! That's the spirit, (si) de-asta iubesc Norvegia! Te dai jos din masina si o iei la fuga, sa mai urci cativa metri inainte sa vina valul, dar nici nu-ti trece prin minte sa incalci vreo regula de circulatie, nici cand te-ar ajuta sa-ti salvezi viata! Probabil la noi, daca ai incerca sa iesi din masina blocata si sa fugi, ar veni un Audi sau BMW din spate si ti-ar pune capat framantarilor... 
Revenind la cele doua filme intr-unul, vreau sa cred ca nominalizarea aia care a intrat in top 9 a fost nu pentru a doua jumatate, aceea de film de duzina american, ci  pentru prima... Oricum, e un film placut, macar pentru imagini! Imi pare rau sa spun ca nu si original... cea de-a doua jumatate e popcorn time

Si o sugestie pentru producatori, ca am inteles ca a avut succes la ei. Daca e sa fie continuare, sa nu se numeasca Bølgen 2, ci Bølger (Valuri).

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.