Tuesday, 31 January 2017

Vremurile bune de dupa taierea parului


Bohumil Hrabal - Vremurile bune de altadata 

Revin cu aceeasi placere - cum altfel? - la dragul meu Hrabal.  Volumul subintitulat "Universul meu" contine o selectie de 28 de povestiri care schiteaza o lume viu colorata si vesela chiar si atunci cand e trista, pentru ca Hrabal stie sa extraga in acelasi timp si comicul, si tragicul si grotescul unei situatii ca nimeni altul. Universul lui este unul alcatuit din fapte diverse ale oamenilor marunti. Alaturate, ele creeaza un colaj exuberant, pestrit, volubil, cu personaje ce manifesta o pofta irezistibila de viata si de a-si imaprtasi trairile si gandurile. Intamplarile au mereu o nota tragica cu conotatii pozitive, ca intr-o parada populara cu oameni usor sariti de pe fix, uneori si cam turmentati, dar intr-un mod ce-i face simpatici si plini de verva.
De exemplu, in povestirea care da titlul volumului, Vremurile bune de altadata, un carciumar si un doctor deapana amintiri, unele de un umor macabru, irezistibil si jovial. Desi stau impreuna pe marginea unei piscine, avem parte cumva de doua monologuri, ca doua insiruiri paralele de ganduri, pentru ca fiecare dintre eroi este atat de centrat asupra propriilor amintiri si atat de dornic sa le expuna incat nu mai are timp sa-l asculte si pe cel de langa el, ii preia ultimele cuvinte si isi continua sirul gandurilor.
Putine personaje sunt tacute si, in rarele ocazii cand isi fac aparitia, cum este cazul tanarului din O dupa-amiaza anosta, sunt barfite si privite de ceilalti cu suspiciune, ca facand parte dintr-o lume straina de galagia de zi cu zi. In zarva vesela a lumii, este mult mai grav sa fii tacut decat sa vorbesti singur in tramvai, comentand pentru cine doreste sa asculte ultimele stiri din ziarele internationale. El se numeste Hanta si lucreaza la un centru de colectare a maculaturii, poate acelasi Hanta pe care il vom regasi in O singuratate prea zgomotoasa. Si in  Vreti sa vedeti Praga de aur? apar imagini familiare, ducand cu gandul la un anumit episod din Bambini di Praga. Toate creatiile lui Hrabal sunt o curgere continua a vietii prin venele literaturii, o infuzie de optimism adusa de personaje colorate pentru care moartea e un personaj inglobat in existenta cotidiana. Impotriva ei,  o palarie alba in forma de palnie poate reprezenta un talisman. Dar un talisman si mai puternic este acea atitudine ce include monstruosul in firescul de zi cu zi, il imblanzeste si-l transforma in gluma, presarandu-l cu ziceri mucalite si intamplari privite cu un optimism incurabil.
Cel mai propice loc de depanare a gandurilor si amintirilor este carciuma, pentru ca berea dezleaga limbile si dizolva imaginile sumbre. "De ieri ma tot falfai prin carciumi ca un drapel", spune un personaj si, alaturi de el, cititorii se pot imbata cu aerul imbibat cu fantezie colocviala grotesc-suprarealista al povestirilor lui Hrabal. Ele sunt un festin literar stropit din belsug cu bere si fripturi, carnati sau salamuri din carne de mistret sau de oaie. Pentru ca si mancarea este o parte din savoarea lumii. Pornind de la un subiect de discutie in aparenta banal, de exemplu fotbalul, o masina, un extensor, autorul brodeaza scene de viata cotidiana atat de vii incat iti dau senzatia ca te afli in mijlocul lor, intre personajele desprinse dintr-un alt secol, din Cehia interbelica, mergand pana dupa cel de-al doilea Razboi Mondial, ce pastreaza in atitudinile si firea lor ceva din tragismul lui Charlot peste care s-a suprapus atmosfera filmelor lui Kusturica. Fie ca sunt preoti, functionari, antreprenori de pompe funebre, berari, oriunde se intalnesc, in carciuma, intr-un compartiment de tren, pe strada, intr-un cimitir, ne dezvaluie colocvial metehne si obiceiuri printre care regasim si ceva de pe la noi. Nu poti sa nu te gandesti la promotiile autohtone ce se transforma in episoade grotesti cand citesti ceva precum:
"Da', ia spune, domnule Metek, dumitale iti place carnea de oaie? Nici s-o vad, imi raspunde domnul Metek, scuipand in scarba. Zic: Atunci, de ce te-ai tocmit s-o cumperi? Domnul Metek sari de pe motocicleta si, intorcand luminile, pe care le stinse, spuse cu atata voluptate de i se strangula vocea de emotie: Cum sa nu cumpar un asemenea chilipir?! Dumneata nu pricepi?! Asta-i placerea mea, sa cumpar ieftin lucruri frumoase, fie si cu defect... dar cum sa nu le cumpar cand sunt atat de ieftine?!!!..."
Spre final, avem o serie de povestiri in care ii cunoastem pe fratii Pepin si Francin si pe sotia celui din urma, cea care da glas istoriilor lor. Elogiu adus placerilor simple ale vietii dar si ritmului ei dezlantuit, de o exuberanta infuzata pe alocuri cu lirism, este probabil partea care mi-a placut cel mai mult din carte, pentru ca are o unitate si o dezvoltare ce inglobeaza episodicul intr-un cadru mai amplu. Una dintre povestiri, Taierea parului, care se incheie cu un episod de violenta erotico-domestica, concluzioneaza: "acum incepem o viata noua". Mi s-a parut corespondenta celei care da titlul volumului, un mod de a lasa in urma trecutul printr-un gest simbolic. Personajele privesc cu speranta spre viitor, de unde se vor intoarce cu nostalgie sa-si viziteze amintirile si asa Hrabal ne arata cum viata isi continua cursul, sfidand neantul permanent aproape.

No comments:

Post a Comment

Note: only a member of this blog may post a comment.