Nu vazusem niciodata pana acum marea in perioada octombrie - 1 mai. Neimpanzit de turisti derutati zburatacind in toate directiile cu sau fara scop, orasul pare unul linistit, in care sirenele (nu cele din mare, nici alea care se plimba pe faleza in plin sezon incercand sa fure ochii si portofelul turistilor generosi) si clacsoanele nu zgarie atmosfera tihnita de dupa-amiaza de primavara.
De pe soclul sau din fata Muzeului de Istorie si Arheologie, Ovidiu ne priveste, nu nepasator si rece, cum ar trebui sa fie in fata vesniciei, ci oarecum ingandurat:
Briza luneca usor prin faldurile steagului de pe faleza:
Pe malul marii, viata isi continua cursul:
O cioara griva imi aminteste de mine vara, cand scormonesc prin minunatiile de pe mal adunand cele mai frumoase cochilii si fragmente, pietricele si bucati de sticla slefuita aduse de valuri. Probabil cu totul altceva cauta ea pe-acolo :)
Cazinoul se contureaza frumos in lumina asfintitului:
De la distanta cel putin, cand te apropii observi geamurile sparte, aerul de ruina si bannerul de la intrare:
Construit in stilul Art Nouveau si inaugurat in 1910, a fost o figura emblematica a orasului de-a lungul timpului. Intr-o vreme cand la fiecare parter de bloc se deschid daca nu cazino-uri macar bodegi cu slot machines cu pretentia de "sala de jocuri", unul dintre cele mai vechi si frumoase cazinouri din tara, amplasat intr-un loc unde oamenii sunt de obicei mai predispusi sa-si deschida punga, unde turistii doritori de cat mai multe optiuni de petrecere a timpului liber ajung, in cautare de experiente noi sau dintr-o mai veche obisnuinta ori macar din curiozitate... ajung si fac cale intoarsa, ori se opresc putin la Acvariul din vecinatate si cam atat cu punctele de atractie ale orasului! Nu chiar, ar mai fi cateva muzee, biserici, moscheea, farul genovez, dar nimic nu are notorietatea si valoarea de simbol a Cazino-ului.. Am citit ca ar fi in renovare si termenul de finalizare este 2013, apoi ca abia acum se organizeaza o licitatie pentru atribuirea lucrarilor. Nu am vazut vreo schela sau vreo miscare in jur, ori vreun panou care sa anunte ca se pregateste ceva. Totul avea un aer de uitare si nepasare, doar stabilopozii din apropiere ne-ar fi putut povesti de stralucirea din trecut daca ar fi capatat glas ...
Pietrele insa tac, statuile la fel. Lupoaica priveste undeva in departare, poate spre Roma:
Un locuitor patruped al orasului ma intampina cu prietenie:
Spre deosebire de dumnealui, care a tinut sa puna lucrurile la punct si sa-mi dovedeasca cine este masculul alfa:
In rest, stradutele centrale arata ca Lipscani-ul bucurestean inainte de renovare, cladiri vechi in paragina, ruine prin care cresc ierburi si gunoaie, cersetori mici si mari, masini in care nimic nu este in siguranta, un peisaj post-apocaliptic care cu greu mai pastreaza sufletul unei straluciri apuse, cand Constanta era un punct de confluenta al civilizatiei orientale cu cea occidentala:
Veni, vedi... valea!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.