Justitia in Anglia inceputului de secol XX

Julian Barnes - Arthur & George

Pe Arthur il cunoaste toata lumea, este Arthur Conan Doyle, provenit dintr-o familie numeroasa, plin de imaginatie, care inca din copilarie "voia sa vada", sa exploreze, sa cunoasca, sa se faca remarcat pentru calitatile sale si nu pentru ceea ce avea sa devina in fata posteritatii, creatorul personajului Sherlock Holmes. Mai putin cunoscut este George Edalji, cel mai mare dintre cei trei copii ai unui pars nascut in Bombay, lipsit de orice dram de imaginatie, singuratic si fixat in tabieturile sale. Tocmai el, cel atat de linistit, ajunge sa fie in centrul unor intamplari ciudate, sa faca obiectul unui proces nedrept, generat de rasism si xenofobie. Aversiunea fata de familia lui se manifesta la inceput prin scrisori anonime, mesaje insultatoare, o cheie aparuta in mod misterior pe treptele vicariatului tatalui sau, acuzatii, denunturi ca faptas al unor mutilari de animale, culminand cu eroarea judiciara careia ii va cadea victima. Urmeaza un proces la fel de absurd ca si cel al lui Josef K., inchisoarea, eliberarea conditionata.

Am gasit aici un Barnes usor diferit de cel cu care ma obisnuisem, in care efervescenta creatoare lasa loc documentarii si faptelor istorice, detaliilor privind mecanismele justitiei de la inceputul secolului XX, cand lipsa de flexibilitate, rigiditatea si rigoarea epocii victoriene, de curand incheiata, inca se rasfrangeau asupra institutiilor. Aceeasi rigoare o gasim de data asta si in stilul prezentarii faptelor, un stil sobru, lipsit de parti-pris-uri, semanand mai degraba cu o dare de seama, cu o marturie documentara, decat cu un roman. Este nu doar o marturie asupra unui sistem de judecata stramb, in care detaliile cazului ajung sa fie interpretate conform unei logici proprii, straina de cea comuna, ci si asupra unui mod de a privi diversitatea, strainul, asupra suspiciunii care se poate amplifica doar pentru ca cel vizat are origini diferite. Apararea lui Edalji de catre Conan Doyle avea sa revolutioneze justitia Angliei la inceputul secolului.

Daca pana la un punct destinele lui Arthur si George urmeaza drumuri paralele, primul construindu-si o cariera, cel de-al doilea, devenit avocat, primindu-si cu modestie si demnitate sentinta, ele se vor intersecta in momentul in care Arthur va afla despre caz si va incepe o munca demna de personajul sau, bazata pe intuitie si metode detectivistice, in incercarea de a-l reabilita pe nevinovatul George. Exista ceva tragic in modul in care acesta din urma isi accepta soarta, cu resemnarea si credinta ca justitia are intotdeauna dreptate, in nevoia lui de a fi considerat englez, de a se integra intr-o societate care-l respinge.
Arthur este centrul triunghiului feminin care-l inconjoara, format din mama sa, confidenta cea mai apropiata, Touie, sotia bolnava, al carei sfarsit pare iminent, si Jean, iubita ce-i va deveni a doua sotie. Cazul lui George ii ajunge la cunostinta intr-un moment in care framantarile privind posteritatea, modul cum va fi perceput in eternintate, sentimentul predestinarii unei misiuni nobile ii bulverseaza viata. Nici razboiul cu burii nu avea sa-i reveleze acest sens. Interesul pentru cazul lui George ii este desteptat de scrisoarea pe care acesta i-o trimite, una din multe altele, fiindca "din clipa cand Sherlock Holmes a rezolvat primul caz, din toate cele patru vanturi au venit cereri si rugaminti. Daca dispar in conditii misterioase persoane sau bunuri, daca politia e mai derutata ca de obicei, daca justitia greseste, se pare ca omenirea apeleaza din reflex la Sherlock Holmes si la creatorul sau". Ceva din demnitatea acestui om, din resemnarea mandra cu care-si accepta destinul ii trezesc lui Arthur dorinta de a lupta, de a-si insusi cauza lui, ceea ce-i ofera lui Barnes ocazia de a demonta o realitate construita din fapte, pareri, emotii, prejudecati si de a o repune in ordinea ei fireasca.
Tot acest demers, din care nu lipsesc diversiunile si parantezele, salturile de la un personaj la altul, nu este deloc lipsit de coerenta si rigoare, urmand viata reala si transformand cartea intr-o mostra de realism social, cu adevarate pagini de eseistica. Cumva atipica fata de subtilitatea ironica a altor scrieri ale lui Barnes, Arthur & George  nu este mai putin lipsita de interes sau mai putin placuta pe ansamblu, chiar daca pe alocuri mi s-a parut ca treneaza sau se pierde uneori in detalii nerelevante din punct de vedere literar sau pentru caz in sine, dar utile in context istoric, in  conturarea epocii regelui Edward.