Festivalul dintre coline... - partea I

Agglutination Metal Festival, Chiaromonte, 25 august 2012 

De indata ce iesi de pe una din cele mai aglomerate autostrazi ale Italiei, cu un trafic infernal, ingreunat si de lucrarile de pe unul dintre sensuri si incendiile din vecinatate, ajungi intr-o zona valurita, cu paduri, satuce catarate in varf de deal, unde caldura toropitoare din apropierea marii este inlocuita de racoarea specifica zonelor montane.

La Chiaromonte are loc in fiecare an ceea ce este cunoscut drept "cel mai mare festival metal din sudul Italiei". De la Napoli pana in Sicilia si Sardinia, toata suflarea rockeristica se aduna pentru a vedea trupele locale si invitatii speciali de afara intr-o zona de vis, inconjurata de crestele Appeninilor. In ciuda dificultatilor financiare de care se plangeau, organizatorii au reusit sa sarbatoreasca anul acesta "majoratul" festivalului.
Cand am ajuns la fata locului, ma asteptam la ceva mai multa suflare, cei 400-500 de spectatori mi-au dat mai degraba senzatia unui eveniment local foarte underground, genul acela de manifestare din cluburile noastre unde mai toti participantii se cunosc, macar din vedere. Controlul de la intrare parea destul de strict, nu exista firma de bodyguarzi, carabinierii in uniforma, cu pistolul la vedere, erau cei care se ocupau de securitate. Se pare ca am o figura ce inspira incredere oamenilor, am aratat doar biletul si am intrat in liniste, fara alte intrebari. Atitudinea fata de accesul cu camere foto era destul de relaxat, se pare ca doar organizatorii nostri de concerte au aceasta paranoia a "aparatelor de fotografiat profesioniste", de multe ori cu performante mai mici chiar decat cele ale unor telefoane mobile mai rasarite... Odata ajunsi inauntru, n-am mai vazut nici picior de "security guy" si in aer adia o usoara briza de canabis, ceea ce inseamna ca pana la urma vigilenta agentilor a fost intrecuta de ingeniozitatea consumatorilor :).
Desi recitalul primeia dintre trupele locale se incheiase deja, publicul abia incepea sa se adune:

Am apreciat faptul ca stadionul din Chiaromonte a fost astfel amenajat incat sa permita spectatorilor atat accesul in fata scenei cat si un spatiu de relaxare pe iarba. 

Am dat o tura pe la reprezentantii caselor de discuri locale

si am apreciat initiativa acestora de a pastra produsele cumparate pana dupa concert. La noi e o mica problema cateodata, iti cumperi un cd/ un tricou si constati ca nu mai poti sa aplauzi, nu fiindca ai avea mana ocupata cu o sticla de bere, ci pentru ca trebuie sa tii in brate ceea ce ai cumparat, pentru ca daca nu iti iei de la inceput ceea ce doresti este posibil (mai ales in cazul trupelor care trec pe la noi in turneu) sa nu mai gasesti modelul / discul dorit la sfarsitul concertului. Daca in ceea ce priveste marfa "de concert" preturile erau decente, in unele cazuri existand si oferte de cd-uri/ viniluri second hand la 1 euro, de specialitatile culinare regionale n-am indraznit sa ma apropii, multumindu-ma cu cateva pahare de bere (stiti genul, berea aceea destul de anosta, la dozator, de care se mai plang unii pe la noi ca este 6 lei paharul), fiecare dintre ele la pretul de 3 euro. Apoi am bagat o ureche de la distanta, asemenea majoritatii celor de fata, 

la trupele italiene ce incalzeau atmosfera. Din cauza intarzierii neprevazute de pe drum, am ratat trupa de deschidere, Ghost Buster, in schimb am ajuns cand se produceau Poemisia, o trupa ce am crezut la inceput ca este Lunocode (pe care ii vazusem inainte si in Romania), care aveau sa urce pe scena ceva mai tarziu. Nu m-a incantat niciodata genul Nightwish / Epica, cam asta este zona in care se invartesc ambele trupe mentionate: voce feminina, dar fara un timbru particular, lipsa de personalitate stilistica, monotonie si plictiseala la nivelul compozitiilor. Noroc ca intre ele a mai fost o trupa, Twilight Gate, care a mai inviorat putin atmosfera cu un power-epic mai catchy si mai ales cu un cover Iron Maiden, Powerslave, fiindca altfel publicul ar fi sforait de-a binelea pe iarba moale, scaldata in lumina blanda a apusului. Fiindca nu mi s-a parut nimic demn de retinut, nu am avut nici impulsul de a scoate aparatul de fotografiat din husa lui, asa ca n-am poze din timpul recitalurilor acestor trupe.

Afara incepea sa se intunece cand a urcat pe scena Vexed, o trupa ce ne "ameninta" cu un "violent blast metal" ce s-a transformat intr-un haos sonor, infundat, din care am distins doar cover-ul Venom. Ultima trupa de deschidere, si singura care mi-a retinut atentia, se numeste Ecnephias: 

Muzica lor, un black-death metal melodic, cu versuri partial in italiana, are si influente teatrale, bombastice, gasindu-si inspiratia atat in practicile oculte cat si in versurile unor poeti precum Carducci (A Satana) sau Baudelaire. Riffurile solide imbinate cu melodicitatea clapelor mi-au dat senzatia unei alegeri potrivite pentru a deschide recitalul celor de la Rotting Christ, fiind destul de apropiati stilistic.

Voi reveni insa intr-un post viitor cu impresii asupra headliner-ilor, poze si, daca reusesc sa scot ceva cat de cat ascultabil, poate o inregistrare - doua.