Nu cred ca numele jocului mai spune prea multe generatiilor mai tinere, ca de altfel mai toate jocurile practicate de cei care nu s-au nascut cu calculatorul pe birou, fiindca pe vremea aceea calculatorul abia trecuse de la stadiul de masinarie uriasa, cat toata casa, la cel de dispozitiv greoi, de Windows nu se auzise inca si o memorie de RAM mai mare de 16 kB era inca un vis... Ca sa nu mai spun ca traiam in Romania, dincolo de zidul unde aveau loc toate aceste minunatii.
La un search simplu, rezultatele cu "Hotii si vardistii" duc la niste joculete de calculator simplute si tampitele. La un search prin memoria personala, gasesc ca era un fel de "v-ati ascunselea" combinat cu "prinselea", in care se formau doua echipe, hotii se ascundeau si vardistii trebuia sa-i gaseasca si sa-i prinda. Cam asa e filmul asta, numai ca hotul (gangsterul interpretat de Sean Penn) nu se ascunde deloc, dimpotriva, actiunile sale sunt cat se poate de fatise si de sfidatoare la adresa politiei din Los Angeles, care in mare parte se afla la mana lui, fiind mai degraba un joc de genul "eu sunt aici, ai curaj sa ma prinzi?". Povestea (inspirata din realitate) spune ca in anii '40, pentru a pune capat imperiului construit de Mickey Cohen, s-a instituit o brigada anti-mafie mai putin oficiala, luptand impotriva gangsterilor cu propriile lor arme. Era un fel de razboi de guerilla, in care se incerca subrezirea puterii mafiote lovind in punctele sale de interes: cazinouri, bordeluri, agentii de pariuri, cluburi.
Acest moment incearca sa-l surprinda filmul, numai ca modul in care o face este dezamagitor: mai intai, avem o pleiada de actori sub-utilizati. Cand ai in distributie pe Brolin, Gosling, Penn, Nolte si nici unul nu te impresioneaza, as zice ca nu-i de la ei, ci de la cei care i-au pus sa actioneze intr-un anumit fel. Daca tot vorbesc de impresionat da, Emma Stone e o aparitie sclipitoare in rochia ei cea rosie, dar... atat. Apoi avem un scenariu care nu se hotaraste daca vrea sa fie serios sau comic. O abordare mai parodica, mai ironica, ar fi salvat poate mult din calitatea filmului, dar cand sa dai sa razi, trebuie sa redevii iar serios, ca trecem intr-un registru sobru, da? Ne punem costumele, ne aranjam la patru ace si ne pregatim sa facem pe justitiarii.
Daca regizorul Ruben Fleischer si scenaristii cu care a facut echipa si in Zombieland ar fi abordat vanatoarea de gangsteri asemenea celei de zombies, filmul ar fi avut de castigat. La fel, presupunand ca dorea sa marseze pe latura serioasa si sociala a povestii, daca ar fi creat momente cu adevarat dramatice, tensionate. Dar filmul nu te face sa-ti pese prea mult de eroii sai. Nici the bad guy nu este suficient de badass cat sa ne convinga, nici the good guys suficient de smart cat sa ne devina cu adevarat simpatici. S-o fi mizat poate pe faptul ca ne sunt oricum simpatici din alte filme...
Nu este nici un film noir, nici unul parodic, ci doar un film de actiune de mana a doua, fiindca alea de prima mana au bunul-simt de a te tine cu sufletul la gura mare parte din timp. Personajele nu-s conturate mai deloc, scenariul te plictiseste destul de des si mult, suficient cat sa-i auzi pe cei de alaturi chicotind mai tot timpul in sala (lucru pe care, cred eu, nici un film, oricat de prost, nu-l justifica, ori stai si induri, ori te ridici si pleci), nici vizual nu se intampla nimic spectaculos, aceeasi rutina a efectelor filmelor de actiune, ceva explozii, multe impuscaturi, niste pumni, scene fortate (gimme a break cu femeia care se taraste sa nasca in cada in timp ce casa ii este asaltata de gangsteri ciuruind-o pe afara dar nimeni nu intra sa-i dea lovitura finala sau cu individul care se duce sa-l bata pe gangsterul sef cu mainile goale si primeste un glont), deci n-aveti nimic de pierdut daca nu-l vedeti, mai ales ca-s multe alte delicatese cinematografice zilele astea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.