Razboaiele dwarfice

The Hobbit: An Unexpected Journey (2012)

Pentru fanii neconditionati ai seriei LotR*, carora doar auzul cuvantelor "hobit", "Gollum", "inel" (poate cel din urma nu, mai ales daca nu au in plan o casatorie apropiata) le activeaza centrii nervosi declansandu-le o brusca si inexplicabila salivare, un singur lucru am de spus: mergeti si vedeti-l neaparat, este exact ce va doriti, ce asteptati de cativa ani. Si pentru ca experienta sa fie completa (vorba Imax-ului, "pentru o experienta totala...") normal ca recomand... Imax. O doza de trei ore de hobiti, dwarfi si orci mai mult decat 3D asigura endorfinele necesare pentru o luna, chiar daca prelucrarea 3D nu este chiar cea mai buna vazuta intr-un film in ultima vreme.

Acum pentru astilalti, asa, ca mine, oameni mari si lucizi, care nu s-au repezit sa citeasca LotR nici inainte, nici dupa aparitia filmului sau a nenumaratelor albume muzicale inspirate de carte, dar care s-au bucurat vizual de cele trei episoade si le-au considerat foarte bine realizate, cu imaginatie si atentie la detalii, cu efecte spectaculoase, cu personaje placute, de care te poti atasa si pot sa-ti fie o companie agreabila intr-o calatorie spre Mordor: ati citit Hobbitul? Eu da, cred ca e singurul Tolkien terminat, ca Silmarillion m-a plictisit temeinic si n-am dus-o pana la capat iar LotR imi este inaccesibil in engleza si deranjant in traducere, mai departe n-am mers, dar promit sa revin curand, ma asteapta o cartulie mica pe raft, Roverandom pe numele ei. Daca nu ati citit Hobbitul, s-ar putea sa va bucurati de film la fel de mult ca si cei din prima categorie. 

Daca da, ajungem la parerea mea, fiindca e una din acele situatii in care perceptia asupra cartii contamineaza filmul. Si anume "ce am vazut noi aici?" O cartulie pentru copii de vreo 200 de pagini de care se trage infernal si nesimtit de mult pentru a scoate trei filme de cate trei ore... Se trage frumos, nu zic nu, dar fara rost, sau ma rog, rostul e sa le dea fanilor dedicati amintita doza de endorfine. Daca privesti realist si cu putina detasare, iti dai seama ca e doar un pattern de muls gaina cu oua de aur, indiferent ce ar insemna asta. Adica mai producatorilor, mai nenea Jackson, ati gasit reteta succesului si mergeti pe ea: avem deja decorurile facute pentru Rivendell, avem personajele adevaratei trilogii, care trebuie sa-si gaseasca si ele macar un rost episodic in poveste, pentru a delecta nostalgicii LotR, avem toate ingredientele, asa ca de ce sa nu tragem pret de trei filme de o carticica scurta si alerta? Si cum facem asta? Lungind la nesfarsit scenele de lupta (nu zic ca nu o face intr-un mod spectaculos), transformand intreaga poveste intr-o batalie continua, mai ceva ca-n trilogia cea epica amintita, acordand spatiu de desfasurare in cadru unor personaje carora cartea nu le dedica mai mult decat o mentiune trecatoare, cum ar fi Radagast the Brown, exagerand si abuzand de punctul forte regizoral, acela de a pune in scena o batalie si inca una, mai o cafteala cu orci, mai o tranta intre doi bolovani cu pitici prinsi la mijloc, si, ca si cum un singur mare dragon nu era un antagonist suficient pentru dwarfi, facandu-i loc in scena si lui Azog, expediat in carte printr-o singura propozitie spusa de Gandalf lui Thorin: "Your grandfather Thror was killed, you remember, in the mines of Moria by Azog the Goblin."

Recunosc cu sinceritate, problema mea cu filmul asta este una falsa, care n-ar fi existat daca n-as fi stiut de la ce s-a pornit si unde s-a ajuns. Dar, ghinion, stiu! Si nu mai pot sa ma uit la el ca la o creatie onesta, venita din convingere artistica, ci ca la o fabrica de bani!

Nu-i neg ingeniozitatea, constructia personajelor, geniul in a compune trasaturile acelui Gollum mai tanar si mai simpatic, creatura "creepy cute", dupa cum spunea cineva, care-si manifesta aici mai mult latura cute decat pe cea creepy sau pe cele ale regelui goblinilor cu revarsarea generoasa a carnurilor ori ale impunatorului worg calarit de Azog, nu neg ca are o bucata muzicala care-mi da fiori de placere, dar nici nu pot sa sar de entuziasm si sa astept cu sufletul la gura continuarea. Probabil ca o sa vreau sa o vad, experienta vizuala ramane una remarcabila, chiar daca este una previzibila si elementul-surpriza e reprezentat doar de intrebarea "ce alt personaj absolut episodic si insignifiant pe care nu mi-l amintesc din carte va deveni personaj principal?".

* nota pentru martienii picati acum cateva secunde pe planeta noastra: LotR = Lord of the Rings