Si caii sunt verzi pe pereti (2012)
N-am nici un dram de compasiune fata de fraieri: oameni care si-au aruncat economiile de-o viata in bratele Caritasului sperand ca li se vor intoarce inmultite de opt ori, oameni care "pun botul" la phishingul de pe Internet si se trezesc fara bani in cont, oameni care isi joaca tot castigul la loterie sau la ruleta si se trezesc faliti peste noapte. Isi platesc naivitatea si dezinformarea exact cu ceea ce merita. Si ma tem ca-s multi prin tara asta, agatandu-se cu disperare de visul lor, investind constant de ani buni sume mari la loto, nu din placerea jocului, ci din disperarea de a castiga. Poate ca daca banii respectivi ar fi intrat intr-un cont de economii, ar fi obtinut intre timp milionul mult visat. Asa, in incercarea de a castiga, mai mult pierd.
Despre astfel de oameni ce urmaresc o iluzie este si filmul lui Dan Chisu. La inceput, se pare ca tocmai am dat peste fericitul castigator al unui milion de euro la o promotie... Insa acesta are o mare problema: numele trecut pe talonul castigator era oarecum fals, desi ar fi putut sa fie cel real daca viata lui ar fi avut un alt curs. In paralel, urmarim o alta poveste, aceea a unui somer care se vede nevoit sa invete sa lucreze la calculator pentru a avea sansa unei angajari. In ce mod se vor intretaia destinele celor doi (lucru intuit destul de devreme in film) si cum se va sfarsi intalnirea, veti afla vizionandu-l.
Spre deosebire de majoritatea productiilor autohtone, filmul are ritm, are actiune (chiar daca nu putea lipsi cadrul obligatoriu al protagonistului savurandu-si ciorba, imagine ce ar trebui sa fie o marca inregistrata a cinematografiei romanesti) si ramane veridic chiar si eliminand mai toti "timpii morti".
Nu este unul din acele filme facute special pentru a castiga mari premii sau pentru a ne scufunda in reflectii mai mult sau mai putin profunde despre viata, ci o drama cu accente de comedie, care nu deviaza intr-o analiza sociologica a fenomenului ce genereaza "caii verzi", ci doar ni-l infatiseaza in doua din manifestarile sale individuale, pastrand un ton light, accesibil oricui, chiar si celor mai in masura sa cada prada iluziei unor bani picati din cer, cum sunt personajele noastre. Si tocmai de aceea, scenariul cere un ton facil, cu dialoguri superficiale, in ton cu aspiratiile si educatia protagonistilor, mai convingator si chiar savuros in desfasurarea cuplului format din nea Buzila si magazioner decat in a cea a tinerilor.
Din distributie i-as mentiona pe Adrian Titieni, foarte convingator in redarea starilor prin care trece magazionerul concediat, la inceput coplesit si nesigur, apoi din ce in ce mai stapan pe sine, pa masura ce vede apropiindu-se posibilitatea obtinerii unei sume importante, pana la descatusarea finala de furie, si pe Coca Bloos, care reuseste sa creeze un personaj impresionant intr-o secventa de mai putin de 5 minute.
Atasez si un trailer al filmului (s-ar putea sa nu fie chiar cel oficial, dar asta mi s-a parut cel mai cuprinzator, fara sa dezvaluie insa totul, din oferta de pe Youtube), a carui versiune am inteles ca in limba engleza s-ar numi "Chasing Rainbows" dar n-am putut sa nu zambesc la "Horses are green on the wall" :)
Spre deosebire de majoritatea productiilor autohtone, filmul are ritm, are actiune (chiar daca nu putea lipsi cadrul obligatoriu al protagonistului savurandu-si ciorba, imagine ce ar trebui sa fie o marca inregistrata a cinematografiei romanesti) si ramane veridic chiar si eliminand mai toti "timpii morti".
Nu este unul din acele filme facute special pentru a castiga mari premii sau pentru a ne scufunda in reflectii mai mult sau mai putin profunde despre viata, ci o drama cu accente de comedie, care nu deviaza intr-o analiza sociologica a fenomenului ce genereaza "caii verzi", ci doar ni-l infatiseaza in doua din manifestarile sale individuale, pastrand un ton light, accesibil oricui, chiar si celor mai in masura sa cada prada iluziei unor bani picati din cer, cum sunt personajele noastre. Si tocmai de aceea, scenariul cere un ton facil, cu dialoguri superficiale, in ton cu aspiratiile si educatia protagonistilor, mai convingator si chiar savuros in desfasurarea cuplului format din nea Buzila si magazioner decat in a cea a tinerilor.
Din distributie i-as mentiona pe Adrian Titieni, foarte convingator in redarea starilor prin care trece magazionerul concediat, la inceput coplesit si nesigur, apoi din ce in ce mai stapan pe sine, pa masura ce vede apropiindu-se posibilitatea obtinerii unei sume importante, pana la descatusarea finala de furie, si pe Coca Bloos, care reuseste sa creeze un personaj impresionant intr-o secventa de mai putin de 5 minute.
Atasez si un trailer al filmului (s-ar putea sa nu fie chiar cel oficial, dar asta mi s-a parut cel mai cuprinzator, fara sa dezvaluie insa totul, din oferta de pe Youtube), a carui versiune am inteles ca in limba engleza s-ar numi "Chasing Rainbows" dar n-am putut sa nu zambesc la "Horses are green on the wall" :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.