Daca dai un search pe Google cu "Moacyr Scliar", unul din primele rezultate obtinute completeaza textul cu "life of Pi". Poate daca Yann Martel nu ar fi castigat Man Booker Prize cu cartea lui, acest autor brazilian n-ar fi ajuns niciodata sa fie cunoscut in afara tarii sale. Dar tot scandalul iscat de acuzatiile de plagiat n-a facut decat sa aduca in atentia lumii microromanul lui Scliar.
Si nu mai este nevoie sa va spun eu cat din toata povestea lui Scliar se regaseste in aceea a lui Martel, introducerea autorului si o paralela intre cele doua romane care deschid cartulia si ocupa 40 din cele 140 de pagini o fac intr-o masura suficienta, acordand un spatiu amplu temelor comune si modului de exploatare a lor.
Insa a fost inevitabil ca, pe masura sa citeam, sa nu ma gandesc la toate aceste analogii si diferente si sa nu inclin balanta in favoarea autorului brazilian, mai putin profund in dezvoltarea filozifica a eroului, dar mai uman si mai veridic pentru mine. Tot delirul despre miracole care se intampla in cele mai grele momente, despre puterea de eliberare a religiei si aspectele divinitatii in cele trei religii carora le apartinea Pi m-a lasat rece. Pe cand Max Schmidt imi este mai accesibil ca personaj, mai uman, mai aplecat spre temerile rationale si firesti ale unui naufragiat in mijlocul oceanului, ale unui exilat intr-o lume straina. Fiu al unui blanar din Berlin, Max isi petrece copilaria in pravalia tatalui sau, sub privirea fixa si amenintatoare a unui tigru impaiat, sursa de cosmaruri si teroare. La universitate, ajunge sa studieze psihologia animala, participand la experimente cu pisici, pana cand existenta linistita, impartita intre o amanta cu un sot nazist si un prieten socialist cu probleme psihice, ii este amenintata intr-atat incat se vede nevoit sa fuga din tara. Din pacate, vasul pe care ajunge este dinainte condamnat sa naufragieze, pentru incasarea asigurarii, asa ca Max se va trezi singur in mijlocul oceanului, impreuna cu un jaguar. Povestea vietii lui continua si dupa ce ajunge in Brazilia, unde existenta ii va fi pusa din nou sub semnul rudelor mai mari ale pisicii.
Felinele din viata lui Max au o implicatie la fel de alegorica pe cat o are tigrul lui Pi, insa de o alta natura: una mai reala si mai credibila, cu implicatii politice, trecand de la conditia de evreu in Germania nazista la aceea de emigrant la capatul lumii. De fiecare data cand amenintarile istoriei apar in viata eroului, va exista un jaguar, un tigru sau o puma care sa-i conditioneze existenta, sa i-o puna la incercare, sa-l invete supravietuirea si impacarea cu sine sau cu cei din jur. Reale sau imaginare, felinele ii insotesc mereu calatoria prin viata, pana cand va ajunge la pisica de Angora braziliana, acea creatura blanda si iubitoare, simbol al pacii si linistii de la sfarsitul unei existente turmentate.
Paginile lui Scliar sunt simple, concise, pastrand detaliile esentiale. Se citesc repede, dau senzatia unei lecturi minimaliste, dar reusesc sa construiasca o poveste cu accente suprarealiste, sa scufunde cititorul in episoade onirice, sa construiasca metafora unei existente in care felina apare ca o premonitie sau ca o amenintare, ca un simbol puternic, cu totul altfel decat a facut-o Martel, se pare cum mai mult succes de critica, fiindca artificiile tehnice intotdeauna epateaza. Insa aceste feline au fost pentru mine mai expresive si mai sugestive decat tigrul lui Pi. Fiindca nu sunt doar punct de pornire intr-o calatorie, ci si punctul de sosire, umbre din trecut ce apar iar si iar, chiar si atunci cand eroul isi construieste o noua viata, pe un continent indepartat si exotic.
Scliar scrie ca un sud-american ce este, folosind imaginarul realismului magic, pe care intotdeauna il savurez cu placere. Nu are nimic din pretiozitatea fortata a cautarilor spirituale ale lui Martel, parte din reteta de best-seller, ci doar onestitate si naturalete. Personajul nu este prea dezvoltat, pentru ca nu el este centrul de interes al cartii, ci relatia lui cu lumea, cu istoria, o relatie in care adesea e prins asemenea pisicilor din experimentele profesorului sau de la facultate, intr-un labirint avand intr-un capat ceva bun de mancare si in celalalt un buldog asteptand sa le sfasie.
Si nu mai este nevoie sa va spun eu cat din toata povestea lui Scliar se regaseste in aceea a lui Martel, introducerea autorului si o paralela intre cele doua romane care deschid cartulia si ocupa 40 din cele 140 de pagini o fac intr-o masura suficienta, acordand un spatiu amplu temelor comune si modului de exploatare a lor.
Insa a fost inevitabil ca, pe masura sa citeam, sa nu ma gandesc la toate aceste analogii si diferente si sa nu inclin balanta in favoarea autorului brazilian, mai putin profund in dezvoltarea filozifica a eroului, dar mai uman si mai veridic pentru mine. Tot delirul despre miracole care se intampla in cele mai grele momente, despre puterea de eliberare a religiei si aspectele divinitatii in cele trei religii carora le apartinea Pi m-a lasat rece. Pe cand Max Schmidt imi este mai accesibil ca personaj, mai uman, mai aplecat spre temerile rationale si firesti ale unui naufragiat in mijlocul oceanului, ale unui exilat intr-o lume straina. Fiu al unui blanar din Berlin, Max isi petrece copilaria in pravalia tatalui sau, sub privirea fixa si amenintatoare a unui tigru impaiat, sursa de cosmaruri si teroare. La universitate, ajunge sa studieze psihologia animala, participand la experimente cu pisici, pana cand existenta linistita, impartita intre o amanta cu un sot nazist si un prieten socialist cu probleme psihice, ii este amenintata intr-atat incat se vede nevoit sa fuga din tara. Din pacate, vasul pe care ajunge este dinainte condamnat sa naufragieze, pentru incasarea asigurarii, asa ca Max se va trezi singur in mijlocul oceanului, impreuna cu un jaguar. Povestea vietii lui continua si dupa ce ajunge in Brazilia, unde existenta ii va fi pusa din nou sub semnul rudelor mai mari ale pisicii.
Felinele din viata lui Max au o implicatie la fel de alegorica pe cat o are tigrul lui Pi, insa de o alta natura: una mai reala si mai credibila, cu implicatii politice, trecand de la conditia de evreu in Germania nazista la aceea de emigrant la capatul lumii. De fiecare data cand amenintarile istoriei apar in viata eroului, va exista un jaguar, un tigru sau o puma care sa-i conditioneze existenta, sa i-o puna la incercare, sa-l invete supravietuirea si impacarea cu sine sau cu cei din jur. Reale sau imaginare, felinele ii insotesc mereu calatoria prin viata, pana cand va ajunge la pisica de Angora braziliana, acea creatura blanda si iubitoare, simbol al pacii si linistii de la sfarsitul unei existente turmentate.
Paginile lui Scliar sunt simple, concise, pastrand detaliile esentiale. Se citesc repede, dau senzatia unei lecturi minimaliste, dar reusesc sa construiasca o poveste cu accente suprarealiste, sa scufunde cititorul in episoade onirice, sa construiasca metafora unei existente in care felina apare ca o premonitie sau ca o amenintare, ca un simbol puternic, cu totul altfel decat a facut-o Martel, se pare cum mai mult succes de critica, fiindca artificiile tehnice intotdeauna epateaza. Insa aceste feline au fost pentru mine mai expresive si mai sugestive decat tigrul lui Pi. Fiindca nu sunt doar punct de pornire intr-o calatorie, ci si punctul de sosire, umbre din trecut ce apar iar si iar, chiar si atunci cand eroul isi construieste o noua viata, pe un continent indepartat si exotic.
Scliar scrie ca un sud-american ce este, folosind imaginarul realismului magic, pe care intotdeauna il savurez cu placere. Nu are nimic din pretiozitatea fortata a cautarilor spirituale ale lui Martel, parte din reteta de best-seller, ci doar onestitate si naturalete. Personajul nu este prea dezvoltat, pentru ca nu el este centrul de interes al cartii, ci relatia lui cu lumea, cu istoria, o relatie in care adesea e prins asemenea pisicilor din experimentele profesorului sau de la facultate, intr-un labirint avand intr-un capat ceva bun de mancare si in celalalt un buldog asteptand sa le sfasie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.