luni, 22 iulie 2013

Armata de minioni se intoarce!


Despicable me 2

Cum se intampla cu orice sequel, nu poti sa te astepti la mult mai mult de la 2 decat de la 1: acolo descoperi universul filmului, personajele, te atasezi sau nu de ele, te gandesti daca o continuare merita efortul de a o vedea. Mie mi-a fost dor de minionii lui Gru din Despicable Me si fiindca doream sa-i revad, mai ales ca partea a doua a fost promovata cu un teaser pe care il veti gasi la sfarsitul acestei postari, un cantecel in stilul stupid-amuzant al micilor creaturi, n-am ezitat sa-l vizionez.
Dupa cum ma asteptam, i-am reintalnit, alaturi de Gru, ex-maleficul personaj din prima parte transformat in good guy si de cele 3 fetite pe care le infiase. Dupa ce un film intreg s-a straduit sa se transforme intr-un tip de treaba, acum, cand in sfarsit s-a asezat la casa lui si se ocupa de micute ca un bun tata, se vede din nou chemat sa salveze omenirea, fiindca cine altcineva decat un ticalos iesit la pensie poate sti mai bine cum stau lucrurile si ce e in mintea unui alt ticalos?! Puteti spune ca e un fel de RED animat, cu Gru in rol de Bruce Willis care salveaza oricum intreaga omenire, asa ca ce nevoie ar avea de alti parteneri?! Nu ca ei n-ar exista, cand ai o multime de mogaldete "istete" roind in jurul tau sa te ajute, ce-ti mai trebuie o echipa umana? Si totusi, avem si asa ceva: Lucy, agenta speciala care il recruteaza pentru noua misiune intr-un mod mai putin conventional si deloc dorit, un personaj ce se dovedeste la fel de simpatic ca si cele cunoscute deja din primul film. Atat de simpatic incat pana si morocanosul, durul in aparenta dar foarte timidul Gru in realitate reuseste sa se indragosteasca de ea. 
In rest, povestea cunoscuta din toate animatiile: binele invinge intotdeauna raul, insa modul in care o face este intotdeauna amuzant, parodic, aducator de buna-dispozitie. 2-ul este mai corect politic decat primul, mai "de familie", dar trebuie sa se bucure si copiii, nu doar cei mari, nu? Iar pentru ei e musai sa se puncteze asupra valorilor familiei... Chiar daca filmul este facut de regizori francezi, intr-un studio de animatie francez, este destinat totusi pietei americane, in primul rand, si se stie ca aceasta are cateva idei mari si fixe (bine, le are ea si in general) asupra a ceea ce e bine sau nu sa le arati copiilor.
Ce mi-a placut cel mai mult in 2 a fost spatiul mai amplu acordat minionilor (cred ca s-au prins si producatorii care este adevaratul punct de succes si originalitate al animatiei), chiar mai caraghiosi si mai haiosi decat in prima parte. Interesante si referintele la filmele de spionaj ale anilor '70. Una peste alta, a fost un film la fel de placut ca si primul, cu acelasi personaj atipic in lumea super-eroilor, chel, gras si cu nasul mare :)


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.