Trebuie sa incep prin a spune ca asta e un film pe care l-am vazut oarecum impotriva vointei mele... pe stilul "mai nu vrea, mai se lasa", autoconvingandu-ma ca si daca e sa fie foarte prost macar e amuzant sa-l vad pe ducele de Suffolk din The Tudors zburand pe deasupra Americii, am ajuns la cinema, mi-am luat sucul si popcornul si am purces...
BD-urile nu m-au atras niciodata, poate fiindca pe vremea copilariei imi erau inaccesibile. Pif-urile pe care le prindeam, in schimb, le devoram, asa am inceput sa invat franceza, cu dictionarul si revistele, cred ca daca as fi dat peste niste BD-uri in engleza as fi reusit si eu acum sa citesc A Song of Ice and Fire sau Pratchett in original. Asa ca n-as sti sa va spun cat este fictiunea autorului si cat cea a scenaristilor, dar scenariul mi s-a parut atat de prost incat m-a distrat copios.
Va spuneam eu mai demult cum ca scenaristii de la Hollywood umbla doi cate doi si se inspira unul de la altul, ca altfel nu-mi explic cum reusesc sa scoata la scurt timp filme cu idei trase la xerox. De data asta, pentru David Goyer n-a fost nevoie decat sa se uite putin in urma si sa-si aduca aminte ce succes a avut cu Batman Begins. "Pai daca Batman a tinut, de ce n-ar tine si cu Superman?" s-o fi intrebat omul, pe buna dreptate. Si da, iata ca tine, din moment ce Man of Steel are pe IMDb un naucitor 7,7.
Rascolind prin biografia lui Superman, ajungem la inceputurile sale, pe vremea cand a fost impachetat in mare graba si trimis intr-o nava spatiala departe, in univers, pentru a-si implini destinul pe Terra. Filmul incepe promitator si mi-ar fi placut mai mult sa ramana cu totul acolo, daca tot se deviaza la nesfarsit pornind de la un personaj de nu mai stii ce e reboot, ce e ecranizare si ce e speculatie pe baza povestii originale, pe muribunda planeta Krypton, sa n-avem nici un Superman, ci doar pe Jor-El, eventual terminandu-se cu trimiterea progeniturii pe pamant. Ca oricum e singurul actor (Russel Crowe) care merita retinut din filmul asta.
Dar nu, progenitura vine si duce in spate un intreg destin, apasarea rolului sau de fiinta kryptoniana, un Luceafar constient de propria superioritate, de faptul ca este diferit de cei printre care traieste. Ia cititi si va minunati si sa nu-mi spuneti ca Eminescu nu l-a prevazut pe Superman de-acum 150 si ceva de ani: "Un cer de stele dedesupt /Deasupra-i cer de stele / Parea un fulger nentrerupt / Ratacitor prin ele "; sau ce frumos descrie Eminescu laserele ce-i tasnesc super-eroului nostru din ochi: "Tesand cu recile-i scantei / O mreaja de vapaie". Si analogiile ar putea continua, oprindu-se doar la faptul ca pe Catalina lui Superman nu o mai ademeneste vreun "viclean copil de casa", ca nu e deloc in spiritul povestilor cu super-eroi, unde metafizica light nu trebuie sa perturbe aura de buna dispozitie a spectatorului. Ei, poate le-am dat o idee creatorilor de benzi desenate cu Harap Alb pentru urmatoarea tema :P
De data asta am sa va spun cum se termina, fiindca nu ma pot abtine si oricum stiti ca Superman e musai sa treaca de toate incercarile cu bine, ca daca n-ar fi, nu s-ar povesti: dupa lupte apocaliptice, dupa o tona de efecte speciale aruncate de-a valma intr-o haotica inclestare de forte in care se pare ca viata a mii de oameni prinsi in vreo cladire aruncata in aer de explozii nu valoreaza nici cat o ceapa degerata, este suficient ca eroul nostru sa vada o familie la ananghie ca sa-i sara tandara si sa-i suceasca printr-un gest brusc si hotarat capul antagonistului. De mare efect!
Si gata, ca n-am ce sa va mai spun despre prostia asta.
BD-urile nu m-au atras niciodata, poate fiindca pe vremea copilariei imi erau inaccesibile. Pif-urile pe care le prindeam, in schimb, le devoram, asa am inceput sa invat franceza, cu dictionarul si revistele, cred ca daca as fi dat peste niste BD-uri in engleza as fi reusit si eu acum sa citesc A Song of Ice and Fire sau Pratchett in original. Asa ca n-as sti sa va spun cat este fictiunea autorului si cat cea a scenaristilor, dar scenariul mi s-a parut atat de prost incat m-a distrat copios.
Va spuneam eu mai demult cum ca scenaristii de la Hollywood umbla doi cate doi si se inspira unul de la altul, ca altfel nu-mi explic cum reusesc sa scoata la scurt timp filme cu idei trase la xerox. De data asta, pentru David Goyer n-a fost nevoie decat sa se uite putin in urma si sa-si aduca aminte ce succes a avut cu Batman Begins. "Pai daca Batman a tinut, de ce n-ar tine si cu Superman?" s-o fi intrebat omul, pe buna dreptate. Si da, iata ca tine, din moment ce Man of Steel are pe IMDb un naucitor 7,7.
Rascolind prin biografia lui Superman, ajungem la inceputurile sale, pe vremea cand a fost impachetat in mare graba si trimis intr-o nava spatiala departe, in univers, pentru a-si implini destinul pe Terra. Filmul incepe promitator si mi-ar fi placut mai mult sa ramana cu totul acolo, daca tot se deviaza la nesfarsit pornind de la un personaj de nu mai stii ce e reboot, ce e ecranizare si ce e speculatie pe baza povestii originale, pe muribunda planeta Krypton, sa n-avem nici un Superman, ci doar pe Jor-El, eventual terminandu-se cu trimiterea progeniturii pe pamant. Ca oricum e singurul actor (Russel Crowe) care merita retinut din filmul asta.
Dar nu, progenitura vine si duce in spate un intreg destin, apasarea rolului sau de fiinta kryptoniana, un Luceafar constient de propria superioritate, de faptul ca este diferit de cei printre care traieste. Ia cititi si va minunati si sa nu-mi spuneti ca Eminescu nu l-a prevazut pe Superman de-acum 150 si ceva de ani: "Un cer de stele dedesupt /Deasupra-i cer de stele / Parea un fulger nentrerupt / Ratacitor prin ele "; sau ce frumos descrie Eminescu laserele ce-i tasnesc super-eroului nostru din ochi: "Tesand cu recile-i scantei / O mreaja de vapaie". Si analogiile ar putea continua, oprindu-se doar la faptul ca pe Catalina lui Superman nu o mai ademeneste vreun "viclean copil de casa", ca nu e deloc in spiritul povestilor cu super-eroi, unde metafizica light nu trebuie sa perturbe aura de buna dispozitie a spectatorului. Ei, poate le-am dat o idee creatorilor de benzi desenate cu Harap Alb pentru urmatoarea tema :P
De data asta am sa va spun cum se termina, fiindca nu ma pot abtine si oricum stiti ca Superman e musai sa treaca de toate incercarile cu bine, ca daca n-ar fi, nu s-ar povesti: dupa lupte apocaliptice, dupa o tona de efecte speciale aruncate de-a valma intr-o haotica inclestare de forte in care se pare ca viata a mii de oameni prinsi in vreo cladire aruncata in aer de explozii nu valoreaza nici cat o ceapa degerata, este suficient ca eroul nostru sa vada o familie la ananghie ca sa-i sara tandara si sa-i suceasca printr-un gest brusc si hotarat capul antagonistului. De mare efect!
Si gata, ca n-am ce sa va mai spun despre prostia asta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.