Noul roman industrial

David Lodge - Meserie!

"- In anii '40 si '50 ai secolului trecut, spune Robyn, in Anglia au fost publicate o serie de romane care par intrucitva inrudite. Raymond Williams le-a denumit "romane industriale, fiindca au abordat probleme sociale si economice provocate de Revolutia Industriala si fiindca, in unele cazuri, chiar au descris specificul muncii in fabrica. La vremea lor, aceste romane au fost frecvent etichetate drept "romane despre situatia Angliei", intrucit dezbateau intr-o maniera directa starea natiunii. E vorba de carti in care personajele principale discuta despre diverse chestiuni economice si sociale si in acelasi timp se indragostesc, se blazeaza, se casatoresc, au copii, isi fauresc cariere, string sau pierd averi si fac toate aceste lucruri tipice personajelor din romanele mai conventionale."

Cea care tine acest discurs despre romanul industrial este Robyn, o profesoara de literatura engleza, doctor in studii feministe, ce ocupa un post provizoriu la imaginara universitate din Rummidge, cu al carei mediu m-am mai intalnit si in Schimb de dame. De altfel, volumul de fata este ultimul din trilogia campusului (cu personaje recurente, apar si cei doi profesori care au facut schimb in romanul mentionat), mai ramane acum sa-i citesc si mijlocul :).
Despre un schimb este vorba si aici, mai bine spus o schema de schimb prin care profesorul Robyn Penrose este constransa de riscuk ca postul ei temporar sa nu devina permanent sa accepte participarea la un program guvernamental care prevede un schimb de experienta cu un director al unei fabrici locale. Mai precis, o data pe saptamana, trebuie sa devina "umbra" lui Vic Wilcox, un barbat intre doua varste, directorul unei firme ce produce, printre altele, casete pentru cutiile de viteza ale tancurilor si piese de motor pentru camioane. Nu este greu de intuit ce conflict se va naste intre idealismul lui Robyn si pragmatismul lui Vic, insa cei doi vor descoperi, pe masura ce incep sa se cunoasca, si existenta unor puncte daca nu comune, cel putin de discutie si negocieri. 

De ce am inceput cu citatul de mai sus? Pentru ca, mai mult decat un roman al campusului, mie Meserie! mi s-a parut un roman industrial, conform definitiei pe care chiar personajul o da. E drept ca si aici, ca in toate romanele lui Lodge, se strecoara tot felul de aluzii, intertextualitatea este la ea acasa, insa ca fir principal, in ciuda discursurilor academice pe care Robyn i le tine din cand in cand lui Vic, avem parte de o intreaga prezentare a fluxului de productie din fabrica lui si, mai mult, dezbat "starea natiei". Ne aflam in perioada regimului de austeritate instituit de Margaret Thatcher ca urmare a declinului economic. Infloririi tututor sectoarelor incepute in anii '60 ii iau locul reducerile bugetare, concedierile, economiile impuse care incep sa afecteze viata tuturor. Pe acest fond al constrangerilor se desfasoara actiunea principala a cartii, se construieste relatia dintre cei doi protagonisti si se creeaza conexiuni intre literatura si viata reala, precum:

"Romancierul este un capitalist al imaginatiei. El sau ea inventeaza un produs pe care consumatorii nu stiau ca-l doresc pina cind nu le-a fost pus la dispozitie, il confectioneaza cu ajutorul unor furnizori ai unui capital de risc cunoscuti sub numele de editori si il vind la concurenta cu fabricantii unor produse de acelasi tip, sensibil diferentiate."
Cred ca nu prea are rost sa va spun eu cat de bine si de subtil stie Lodge sa surprinda stereotipurile celor doua lumi ce se intersecteaza in carte, cu ironia pe care o manevreaza atat de natural.  E drept ca-si usureaza munca alegand personaje-cliseu ale lumilor expuse privirii cititorilor, o profesoara idealista si feminista, dedicata cauzelor nobile si un patron practic, traditionalist, dedicat fabricarii banilor, dar stie sa le imbogateasca, sa nuanteze acest binom spiritual-material, sa le dea tusa personala de umor, sa le faca veridice si simpatice. Condimenteaza totul cu putina teorie a literaturii si niste economie si iata cum apare o carte si interesanta prin informatii, si cursiva, si antrenanta, si cu fineturi si nuante pe care poate nu le-am descifrat la lectura, dar postfata lui Radu Paraschivescu, intitulata "Natura vie cu Saussure si fonta", mi-a mai atras atentia asupra lor, cum ar fi alegerea deloc intamplatoare a destinatiei calatoriei celor doi, Frankfurt, spatiu de confluenta a lumilor din care provin.