Indienii urbani

 

 

Tommy Orange - Acolo, chiar acolo 

 

In copilarie ma delectam cu romanele de aventuri ale scriitorului german care nu a calcat niciodata prin locurile unde si-a plasat actiunea celor mai de succes carti ale sale, dar acorda la vremea lui mai multa atentie nativilor americani decat o faceau americanii insisi. Ma rog, o faceau si ei, dar era un alt gen de "atentie"... Au fost mai apoi filmele cu "pieile rosii", in care indienii erau fie personaje pozitive, fie negative, jefuind caravanele si trenurile. Vremurile s-au schimbat si multe au iesit la iveala. Daca afro-americanii au devenit tot mai vizibili in literatura, era timpul ca si indienii sa devina mai mult decat o imagine exotica a capetelor impodobite cu pene, a costumelor in culori vii ce-si fac dansurile rituale in fata turistilor. In prologul volumului sau, Tommy Orange, scriitor american cu origini cheyenne si arapaho, puncteaza principalele momente care au marcat violent istoria nativilor americani, pentru a concluziona: 

"Multi dintre noi sunt acum urbani. Daca nu pentru ca locuim in orase, atunci pentru ca traim pe internet. In zgarie-norii nenumaratelor ferestre din browser. Ne spuneau indienii de trotuar. Ne spuneau orasenizati, superficiali, inautentici, refugiati aculturali, mere. Un mar este rosu pe dinafara si alb pe dinauntru. Dar suntem ceea ce au facut stramosii nostri. Cum au supravietuit. Suntem amintirile pe care nu ni le amintim, care traiesc in noi, pe care le simtim, care ne fac sa cantam si sa dansam si sa ne rugam asa cum o facem, senzatii din amintiri care se aprind si infloresc pe neasteptate in viata noastra, ca printr-o patura sangele de la rana ramasa in urma glontului tras de cel care ne-a impuscat pe la spate pentru parul nostru, pentru capetele noastre, pentru o recompensa sau doar ca sa scape de noi."

Comunitatea nativa americana s-a dezintegrat, s-a imprastiat in orase construite pe pamanturile unde vanau stramosii, identitatea i-a fost confiscata si regasita doar in cadrul marilor adunari, pow-wow, un mod de  reconstruire a traditiei, de retraire a valorilor comune, de adunare cu cei asemenea lor, pentru a-si aminti cine sunt, pentru o metaforica revenire la origini. 

Ceea ce face Orange in cartea sa este o analiza a procesului de asimilare, a modului in care rusinea de a fi diferit si marginalizat actioneaza asupra copiilor si aceea de a fi uitat originile asupra adultilor dar si a suferintei ce marcheaza o rasa fortata la dezradacinare. Este demersul pe care i-l atribuie personajului Dene Oxendene, cel care incearca sa retina pe pelicula viata si gandurile nativilor americani, sa le documenteze modul de a fi, de a intelege lumea din jur. Aduna povesti si le impleteste intre ele pe mai multe generatii: este povestea singuraticului Tony, care intelege din copilarie ca este altfel decat colegii lui de scoala, a lui Dene, care incearca sa documenteze viata indienilor urbani din Oakland pentru a spulbera anumite stereotipuri si pentru a imbogati memoria comuna, este povestea lui Opal, ramasa in copilarie doar cu sora ei mai mare si cu ursuletul de plus Doi Pantofi, dar si a lui Edwin, dependent de internet care visa candva sa devina scriitor, a lui Orvil, care invata dansurile traditionale indiene si trairile exprimate,  si a atator altora, ale caror destine se vor intersecta sau nu la final, intr-o baie de sange. 

Orange surprinde franturi din existenta intr-un mod subtil. Ideile nu sunt trantite direct in fata cititorului, ci pot capata uneori chipul unui ursulet de plus. Este o carte in care existenta nativilor este redata in toata complexitatea ei, cu toate dificultatile pe care a apartine unei anumite rase le-a ridicat in calea membrilor ei in ultima jumatate de secol, de la excludere sociala la inadaptare si violenta ("indienii si cainii nu erau bineveniti pe terenul de sport"; "Ai fost concediat din cauza problemelor cu bautura, care aveau de-a face cu problemele pielii tale, care aveau de-a face cu tatal tau, care avea de-a face cu istoria." "Toti am trecut prin multe lucruri pe care nu le intelegem, intr-o lume facuta fie sa ne franga, fie sa ne intareasca intr-atat incat sa nu ne mai putem frange nici macar cand avem cea mai mare nevoie de asta"). Pentru cineva caruia i-au fost smulse radacinile nu mai exista un "acolo" ce se poate numi acasa decat in povesti. Unii incearca sa le duca mai departe, altii sa isi renege acea parte si sa pretinda ca sunt albi. 

Imi dau seama ca in cadrul comunitatii nativilor americani cartea asta reprezinta poate ceva mai mult decat pentru europenii care o percep doar ca pe o fereastra spre o alta lume, e un mod de a deveni mai vizibili intr-o America unde fiecare grup etnic incearca pe cat posibil sa-si pastreze unitatea, din nevoia de a face parte din ceva autentic, de a-si impartasi cultura si traditia cu cei care o percep in acelasi fel, nu doar ca pe un spectacol colorat si vesel, cum ne-ar putea parea noua dansurile indienilor costumati in culori aprinse, cu pene si accesorii atragatoare vizual. Insa autorul are un merit chiar mai mare decat a o pune in lumina, pentru ca, dincolo de subiectul social cu impact, are si abilitatile literare necesare pentru a il imbraca in mod subtil intr-o carte ce aduna laolalta furie, melancolie, satira, nostalgie, speranta...