Je est un autre

 

Hervé Le Tellier - Anomalia 

 

De la creatia biblica la indoielile lui Montaigne si Descartes, apoi mai departe la ideea vietii ca vis a lui Schopenhauer, de la dedublarea suprarealista la intrebarile nietzcheeene asupra constiintei, tema pe care o atinge aceasta carte nu este deloc noua. Doar ca pana mai acum cateva zeci de ani omenirea nu cunoscuse inca programarea pe calculator, pentru ca s-ar fi gandit probabil s-o valorifice ca atare. De indata ce mijloacele tehnice au permis, micile furnicute care suntem au putut sa fabuleze la nesfarsit asupra capacitatii de a crea destine, asupra ideii ca noi insine am fi manevrati intr-o retea virtuala. Am inventat Second Life, am creat avataruri pentru a cuceri lumi virtuale, am conceput identitati care sa ne  mangaie ego-ul demiurgic. Si poate ca in fiecare dintre noi se ascunde nu doar un mic demiurg, ci si un mic Blake, un virtual ucigas (platit sau nu), in diferite forme. "Pentru ca (...) atunci cand un ministru al Sanatatii reduce bugetul, taie de pe lista aici un computer tomograf, acolo un medic, dincolo o unitate de terapie intensiva, banuieste ca scurteaza bine de tot existenta a mii de necunoscuti. Responsabil, nevinovat, vechea arie." 

Si pentru ca am amintit de Blake, barbatul care duce doua vieti paralele, una respectabila in care are o sotie, doi copii, conduce o firma de livrare de mancare vegetariana la domiciliu, a doua de asasin platit, el este primul dintre personajele cu care facem cunostinta. Apoi apare Victor, romancier si traducator, premiat dar fara succes la public, care scrie Anomalia, cartea angoasei abisale. Mai avem o femeie dezamagita de o iubire invaziva, ce primeste cartea ca pe un dar de despartire din partea barbatului de care se distanteaza pe masura ce acesta se apropie mai mult. Un alt barbat isi primeste sentinta, condamnarea la apropiata moarte in urma unei boli necrutatoare. O fetita ce are ca animal de companie o broasca nu este nici ea lipsita de traume. O avocata afla ca este insarcinata in timp ce incearca sa-si ajute sora sa supravietuiasca unei boli rare. Un muzician african de succes primeste recunoastere internationala... Fragmente de viata, carora la inceput le poti pierde sirul, intr-o prezentare cu aspect cinematic, de Hollywood, destine care converg intr-un punct, intr-un avion zburand pe ruta Paris - New York, zbor marcat de turbulente. Continuarea acestor destine aflate la un punct de rascruce (profesional, sentimental, de formare...) al vietii lor o aflam in partea a doua, unde ne vom intalni si cu un presedinte al Statelor Unite usor de recunoscut din descriere:  "un peste mare cu peruca blonda".  Particularitatea zborului in care se regasesc cu totii este aceea ca, desi a decolat o singura data, in martie 2021, a aterizat de doua ori, o data in martie si o data trei luni mai tarziu, generand astfel dubluri ale pasagerilor primului zbor

Desi multi au categorisit cartea drept un roman SF, SF-ul este doar o premisa inradacinata in secole de minunare si explorare ontologica a omenirii. Se ridica neputincios din umeri in fata ipotezelor avansate privind cauzele, urmarind in primul rand efectele confruntarii cu sinele, cu dublul, clatinarea certitudinilor, a sensului pe care fiecare il atribuie propriei vieti. Nu am gasit aici inovatia oulipiana la care m-as fi asteptat de la cel ce este in prezent presedintele miscarii, ci doar pastise, multe referinte literare, directe sau parafrazate, joaca de-a conceptele filozofice. De exemplu: "... as vrea sa incep prin a vorbi despre "realitate". Toata realitatea este o constructie si chiar o reconstructie. Creierul nostru este inchis ermetic in intunericul si tacerea cutiei craniene, deci nu are acces la lume decat prin captatori - ochii, urechile, nasul, pielea noastra: tot ceea ce vedem, mirosim ii este transmis prin cabluri electrice, sinapsele noastre...celulele noastre nervoase." Astfel de explicatii, cum este cea de mai sus, in care Platon isi cere pestera inapoi, abunda in carte si, recunoscand anumite surse, mi-au creat o senzatie de compilatie a unor idei primite de-a gata. Se incearca o combinatie de stiluri dictata de protagonistii capitolelor, de roman noir cu roman de dragoste, social sau politic, dar autorul nu se joaca intr-un mod real, indraznet, cu marcile stilistice specifice, asa ca produce doar un ghiveci cu ruperi de ritm, fara consistenta si continuitate. Am resimtit si lipsa unei coordonari a acestei structuri catre un final mai puternic, ca si cum autorul, dupa ce si-a inventat personajele si le-a umanizat cu ganduri si drame personale, n-a mai stiut ce sa faca cu ele ori s-a plictisit si a vrut sa le detoneze, buum si gata! 

Si am gasit ceva aspecte deranjante si prin traducere, nu le-am tinut evidenta tuturor, ca m-am plictisit, dar am notat cateva, pentru exemplificare: "Povesti tragice, Ugo invata una pe zi." Cred ca apprendre avea aici mai degraba sensul de "a afla". Frisca englezeasca poate ar fi un sos de vanilie, nu stiu exact, dar frisca nu are nationalitate! In propozitia "a cumparat cu orice pret un Lamborghini galben" nu stiu cum era in original, dar "cu orice pret" se leaga logic de o aspiratie, o dorinta, nu merge langa verbul la trecut... Si tot asa, lucruri care m-au facut sa nu-mi dau seama cat din parerea mea fata de carte a fost influentata de traducere.

In rest, ramane un roman premiat cu Goncourt, care mie mi se pare ca se preteaza mai mult la o ecranizare hollywoodiana decat la lectura, o carte prea mica pentru un premiu atat de mare, avand o abordare prea superficiala si "de-a gata" a temelor profunde pe care si le propune.