Romania cu bune si cu rele - lista mea

 

 

Mirel Banica - Prin Romania. Carnete de drum 

Spuneam ca vreau sa adaug la impresiile despre carte o lista personala a obiectivelor mai mult sau mai putin turistice pe care ea m-a indemnat sa le descopar, in ordinea cronologiei propuse de autor, urmand traseul sau prin tara. As evita locurile cu muzeografi artagosi, plictisiti, care dau senzatia ca ii deranjezi din ceva important, probabil din meditatia la propria conditie. As evita si locurile care nu imi spun nimic ca obiectiv, oricat ar fi incercat cartea sa le gaseasca ceva bun. Nu o sa ma prindeti intr-un muzeu cinegetic, raman la parerea mea inflexibila ca vanatoarea nu e nici sport, nici o filozofie de viata, ci o reminiscenta barbara a omului primitiv. Nu voi inisista nici asupra acelor locuri pe care le-am vazut cel putin o data, precum cetatea Calnic, Casa memoriala Lucian Blaga din Lancram (pe care va invit sa le vizitati) sau Baile Herculane, despre care am amintit si eu in trecere prin 2013 (constat ca nimic nu s-a schimbat), un loc pe care va invit sa il vizitati numai daca aveti o anumita aplecare romantica spre ruine, o privire atenta la perisabilul si efemerul trecerii prin lume ce afecteaza deopotriva oamenii si locurile si nu va vor indispune prea tare delasarea, nepasarea, indiferenta...

Dar mi-as dori sa ajung candva la:

 

Muzeul Agriculturii din Slobozia - pentru depozitul de utilaje agricole si "scenele din viata satului" 

 

Gradina zoologica din Calarasi - doar mentionata in carte, pentru hipopotamul Copper, singurul exemplar din rasa lui din Romania. Am mai vazut hipopotami, dar niciodata unul a carui valoare de schimb sa fie de 8 pelicani! 

Muzeul Municipal Calarasi - pentru aerul de Pamuk (Muzeul inocentei) pe care i l-a inspirat autorului 

 

Muzeul Deltei Dunarii din Tulcea - pentru ca acvariile au un efect relaxant asupra mea, dar si pentru aspectele de viata cotidiana si pescuit, cu metodele de uscare, afumare, prepararea icrelor si a borsului (desi nu mananc peste, am o curiozitate legata de traditiile gastronomice)

Muzeul Unirii din Iasi pentru ca aveam aceleasi prejudecati ca si autorul in privinta sa, insa fatada patriotica se pare ca ascunde o felie de viata boiereasca din secolul XIX din care mi-ar placea sa gust. 

 

Muzeul de Istorie "Ioan Raica" din Sebes - pentru farmecul desuet ce rezulta din descrierea facuta de Mirel Banica, pentru colectiile de arta populara romaneasca si saseasca, pentru colectiile de pipe, velocipede si sabia calaului, pentru curtea sa umbroasa si linistitoare.  

 

Muzeul Consumatorului Comunist din Timisoara - pentru o revizitare a amintirilor din copilarie, pentru ca pare sa aiba o alta abordare, una ce urmeaza ritmul normalitatii cotidiene, decat micutul Muzeu al Kitchului din Bucuresti aflat pe undeva prin zona Lipscani, unde rememorarea anilor '80 se face mai degraba dintr-o perspectiva a grotescului.

Muzeul de Arta din Timisoara - pentru valoroasele colectii de ceramica si pictura

Muzeul Tinutului Secuiesc din Sfantu Gheorghe - pentru modul in care este amenajat si intretinut de oameni carora "le pasa", pentru marea varietate de exponate, de la jucariile de lemn ce le trezesc nostalgii unora dintre  noi pana la peretare, obiecte care mi s-au parut intotdeauna situate undeva intre amuzament si kitch, dar ar putea sta la baza unor studii sociale complexe de reflectare a mentalitatilor si motivatiilor vremii.

As mai pune pe harta acestor obiective mai putin vizitate, din peregrinarile mele prin tara, inca vreo cateva, din care imi vin acum in minte: Muzeul Viei si Vinului din Dragasani, daca sunteti interesati de vinificatie si traditie viticola. Cateva informatii despre el puteti gasi aici;  cateva locuri vizitate vara trecuta prin Maramures, zona pe unde traseul cartii nu ne poarta, dintre care Muzeul Tarancii Romane din Dragomiresti mi-a ramas in suflet intr-un mod care arata ca uneori oamenii pot da si mai multa valoare colectiilor de obiecte, prin povestile lor. Si pentru ca autorul nu a putut vizita Cula Cutui, mi-a amintit de Culele de la Maldaresti, in apropiere de Horezu, Cula Greceanu in principal, restaurata cu grija si cu atentie pentru pastrarea istoriei,a atmosferei de casa boiereasca de secol XIX. 

Incepe sa-mi miroasa a vacanta si pornesc si eu prin tara hai-hui. Din nou dau mirajul departarilor nordice pe certitudinea din patratica noastra, caci vremurile astea, cand trebuie sa dai socoteala unde esti "cazat" nu se potrivesc deloc cu stilul meu turistic, in care cazarea se intampla unde vad cu ochii, oriunde simt ca as vrea sa raman un pic.