Nu doar impuscaturi

 Pentru azi, doua filme dinamice, de actiune, relaxare si popcoarne, unul mai serios, ca orice Nolan care se respecta, cu obisnuita lui invalmaseala temporala, celalalt o comedie sangeroasa si brutala in care il puteti vedea pe Daniel Radcliffe umbland jumatate din film cu pantalonii in vine, incaltat cu niste botosi in forma de gheare de gaina (sau strut).

Tenet (2020) 

 

Castigatorul de anul acesta neterminat inca al Oscarului pentru efecte vizuale este un film in care Nolan face ceea ce face de ani buni: inverseaza timpul, transforma viitorul in trecut si trecutul intr-un posibil viitor, aduce ingredientele tipice ale filmelor de actiune si spionaj (impuscaturi, explozii, urmariri cu masini, etc...) intr-o noua paradigma, aceea a entropiei negative, in care totul se misca invers, mai intai vezi gaura glontului si abia apoi el urmeaza sa fie tras. Prin incurcatele fire ale acestei povesti ne miscam impreuna cu un nenumit protagonist (John David Washington, care s-a facut remarcat in BlacKkKlansman), avand ca sidekick pe Robert Pattinson, filmul  mi-a dat o puternica senzatie de Bond, pentru care nu am facut niciodata vreo pasiune, insa combinat cu marotele lui Nolan ce duc la imagini inedite, de genul unei masini ce merge invers sau a unei lupte in care unul dintre protagonisti se lupta normal iar celalalt executa miscarile invers... 

Nu ma pricep sa explic treaba asta, dar e de vazut pentru modul in care sunt construite acele cadre rasturnate in derularea lor logica. Astea sunt exact ingredientele care-l scot din anonimatul unui al n-spelea film cu impuscaturi, spionaj, un bad guy care trebuie sa fie oprit de a la periclita insasi existenta Pamantului, cu o nevasta care trebuie sa fie salvata de sub tirania lui, stiti povestea. Totul este un pretext pentru a ne face din nou sa ne dam cu capul de pereti in incercarea de a identifica efectele care vin inaintea cauzelor, si nu de multe ori scenariul insusi ne descurajeaza sa o facem, ghidandu-ne sa nu privim prea insistent intr-o anumita directie prin replici atribuite personajelor care suna cam asa: "Nu incerca sa intelegi", "Nu exista solutie, este un paradox"... si tot asa. 

Dar deh, domnului Nolan i-a placut mult sa se joace cu reverse motion in filmul asta, sa-l abuzeze in toate situatiile, iar eu am cascat gura cu o fascinatie bolnava la ele. Retrospectiv, nu prea am ramas cu mare lucru din film, dar in momentul consumului a fost bun :).

 

Guns Akimbo (2019)
 

Iar acum un alt film cu impuscaturi, urmariri, explozii... insa intr-un alt context, unul mai degraba gen Squid Game. In viata lui de IT-ist la o firma ce produce un joc de duzina, Miles (Daniel Radcliffe) este un individ marunt, banal, insa in lumea virtuala isi umfla muschii la cine apuca, transformandu-se intr-un troll. Numai ca intr-o zi nu nimereste prea bine. Stiti cum sunt conflictele alea de net gen "vezi ba, ca o sa te gasesc in viata reala si sa vezi ce-ti fac"?! Lui chiar i se intampla si este gasit de creatorul lui Skizm, un joc sangeros in care sunt angrenati cei mai violenti infractori si care in loc sa zica, asa cum ar face un om normal in timp ce-l bate sau ca preludiu ca-l baga in pizda ma-sii, de fapt il baga in jocul lui. A fi batut mar si a avea casa devastata e o problema marunta fata de a te trezi din  anestezie cu cate un pistol batut in cuie in fiecare palma, cu cate 50 de gloante, si inrolat, vrand-nevrand, in Skizm, unde singura regula este "ucide sau vei fi ucis". Pe urmele sale se afla Nix (Samara Weaving), una din cele mai de succes competitoare. Impreuna vor construi o comedie plina de actiune, sub bagheta neozeelandezului Jason Howden, creatorul comediei horror Deathgasm. 

Filmul are o atmosfera de joc video, dar are si umor, ritm iar poate ceea ce il scoate din anonimat este ca, sub acoperirea unei comedii de actiune, contine voalat (mie mi s-a parut destul de directa, dar ma rog, asa se zice) o critica a publicului de jocuri / competitii violente, lipsit de empatie si de o reala constientizare a situatiilor. Gladiatorii lumii moderne trezesc in multimi aceeasi sete de sange ca si cei ai lumii antice. 

Totul in film da senzatia de miscare, de dinamism, uneori perspectiva trece la persoana intai, precum aceea a shooter-elor, accentuand senzatia de joc, ceea ce face ca exagerarile sa isi gaseasca locul potrivit, sa nu para deloc deplasate.

 

Nu este nici unul un film care sa schimbe existenta sau istoria cinematografiei (oricat si-ar fi dorit probabil Nolan), ambele sunt produse de consum si divertisment de moment, dar mie mi-a placut mai mult Guns Akimbo pentru ca reuseste sa para mai fresh, mai putin incrancenat in propria importanta, ca sa zic asa. Ruleaza pe Amazon Prime. Nolanul cred ca e pe Netflix.