Intamplare, coincidenta, premeditare

 

Retfaerdighedens Ryttere (Riders of Justice) (2020)

 

Daca Anders Thomas Jensen este cel mai prolific si probabil cel mai cunoscut scenarist danez (el scriind scenariul pentru majoritatea filmelor daneze bune de la inceputul anilor 2000 pana in prezent, dintre care multe regizate de Susanne Bier, inclusiv oscarizatul Haevnen - In a Better World), el este, alaturi de von Trier, si regizorul meu danez preferat. Am scris de-a lungul timpului aici despre toate lungmetrajele lui, doar patru pana in prezent, cinci cu cel de fata. toate comedii (destul de) negre, toate bazandu-se pe aceeasi echipa de actori din care nu lipsesc niciodata Mads Mikkelsen, Nicolas Bro si Nikolaj Lee-Kaas, toate pliindu-se excelent pe genul de umor pe care il gust. 

Retdaerdighedens Ryttere nu face exceptie. Nu stii la ce sa te astepti si te gandesti la inceput ca poate Jensen a schimbat macazul catre o drama serioasa de razbunare atunci cand, in primele minute, dupa ce o fetita din Estonia isi exprima in fata bunicului dorinta de a primi cadou o bicicleta, lucru ce pare sa nu aiba legatura cu nimic  (insa totul se leaga si se asambleaza intr-un tren al consecintelor), observi cum explozia unui vagon de metrou curma vieti si Markus (Mads Mikkelsen), un tip dur ce incearca sa-si reprime emotiile, soldat in armata NATO, revine de pe unde o fi fost incarcat de spirit justitiar si nevoie de razbunare. In grija lui a ramas fiica adolescenta si fiecare dintre ei isi mistuie interior si incapabil sa comunice cu celalalt durerea pierderii sotiei/mamei, refuzand ajutorul psihologic pe care tanara l-ar fi dorit. 

Asta pana cand la usa lor apare o alta victima a accidentului de metrou, un barbat care, cedandu-i locul sotiei lui Markus, tocmai o condamnase fara sa stie. Ipoteza pe care o prezinta este ca accidentul nu ar fi fost rodul hazardului ci, printr-o serie de coincidente si demonstratii statistice, rezulta ca ar fi fost provocat de seful unei bande interlope pentru a impiedica unul dintre calatori sa depuna marturie impotriva sa. De acum, durerea barbatului are un scop, acela de a gasi si pedepsi vinovatii, misiune in care primeste ajutorul statisticianului si al celor doi prieteni ai sai. Abilitatile de hacker ale unuia dintre ei se vor dovedi esentiale pentru identificarea, localizarea si urmarirea membrilor bandei. 

Obisnuita poveste de razbunare pe fondul unei drame de familie? Stati linistiti, nu e cazul, Jensen face ceea ce a facut si in celelalte filme, surprinde si incanta prin alegerile sale de a-si derula cursul evenimentelor si prin imbinarea genurilor, gasind tonul perfect pentru povestea sa. Este actiune, este tensiune, este si violenta, dar pastreaza aspectul lejer al unei comedii negre in care interactiunea dintre personaje face deliciul privitorilor, cam in genul mai cunoscutilor frati Coen.

Filmul sau se transforma intr-un amestec de genuri cinematografice, un hibrid original si plin de fantezie, in care fiecare detaliu isi gaseste locul potrivit in arhitectura de ansamblu. Si mai adaug, desi nu cred ca mai este nevoie dupa atatea productii in care au functionat impreuna ca o perfecta echipa, ca actorii sunt din nou la inaltime, chiar daca - asa cum se intampla de obicei - Mads Mikkelsen este cu un pas in fata celorlalti, ca un dirijor ce-si conduce orchestra spre interpretarea maiastra a partiturii. Tanara Andrea Heick Gadeberg se alatura distributiei ca un contrapunct, aducand o doza de fragilitate si normalitate in sanul unei nebunii ce trebuie sa pastreze aparenta in fata tineretii ei, sa nu o intineze cu violenta. 

Cum se va sfarsi toata aceasta dezlantuire, va las sa aflati singuri, intr-un film plin de imprevizibilul corelatiilor si jocurilor intamplarii ca o farsa plina de momente amuzante, alert ca un thriller si ludic precum o comedie spumoasa, ce poate constitui si o meditatie asupra destinului si asupra cunoscutului efect al fluturelui dar si una psihologica, fiecare dintre personaje confruntandu-se la un moment dat cu propriile traume. Recomand cu entuziasm!