Sunday, 31 March 2013

Ca nuca (de cocos) in perete...


Rock in Parc - 29 martie 2013, Arenele Romane

Parafrazand titlul unui mare festival rock german, Sfinx Experience, Phoenix Entertainment si partenerii lor au organizat la Arenele Romane, unde iarna revenita brusc intr-o ultima zvacnire de orgoliu a impiedicat desfasurarea concertului in aer liber, o ampla preselectie a trupelor romanesti ce vor deschide concertul The Animals din luna iunie. Concursul din 29 martie a fost a doua din cele trei etape de preselectie in care o multime de lupte romanesti se lupta pentru onoarea de a urca pe aceeasi scena cu dinoz... pardon, niste legende ale rockului care traiesc de ani buni din gloria superbei piese numite House of the Rising Sun. Probabil ca pentru deschiderea trupei lui Eric Burdon se cauta ceva cat mai apropiat stilistic, dar a fost foarte bine ca preselectia a cuprins trupe din diverse subgenuri ale rockului si metalului, poate asa se vor deschide urechile organizatorilor si ale publicului si spre zone mai putin mediatizate ale muzicii. Desi, vazand calificatele din prima editie a preselectiei, am inteles ca selectia nu este una exclusivista, bazata pe compatibilitate stilistica.
Sunet decent (cam multi basi pentru gustul meu si cateva mici defectiuni reparate rapid), bere la pret convenabil (Ciuc la 5 lei paharul), ba chiar gratuita pentru spectatorii fideli care au rezistat pana la ora 22,00, ceva gustari, cort incalzit, cateva randuri de scaune  pentru cei pe care risipa de energie i-a doborat la un moment dat, toate bune si frumoase pe partea organizarii. Un singur lucru as putea sa-i reprosez, lipsa de transparenta: ordinea de intrare pe scena nu a fost cunoscuta pana cu putin inainte de incepere, ceea ce a cauzat putin disconfort si trupelor, dar si publicului, care a avut nevoie de o doza mare de rezistenta pentru aproape 7 ore de muzica, starea sa osciland, in functie de preferinte muzicale si prestatia de pe scena, intre iritare, plictiseala, incantare, descatusarea energiei, epuizare, atentie si de la capat. Asta ar fi fost oricum inevitabil, fiindca gama stilurilor abordate de trupele inscrise in concurs, fiecare cu un recital de cate 20 de minute, era atat de variata incat nu cred ca vreun spectator ar fi putut fi multumit de tot ce asculta. Partea buna este ca pana la urma fiecare a gasit ceva pe placul sau.  
Aceeasi lipsa de transparenta caracterizeaza si procesul votarii. Se spune ca 50% este decizia publicului si 50% a juriului. Acum sa inteleg ca, pe sistemul Eurovision, daca o trupa este sus in preferintele publicului si foarte jos in cele ale juriului, nu are vreo sansa. In plus, nu se cunoaste cand/cum/unde se va desfasura procesul de votare si cum/cand/unde se vor afisa rezultatele... E dreptul organizatorilor de a alege, de care se puteau prevala si fara sa organizeze o preselectie, chiar trei, dar nu ma plang, a fost si pentru public o ocazie de a mai iesi din casa, de a mai asculta niste muzica live gratuit, si pentru trupe de a-si prezenta muzica in fata unor oameni care poate nu i-au mai ascultat pana acum, nefiind in "target"-ul lor principal.
Mi-am luat masuri de precautie, gandindu-ma la o posibila intarziere, dar se pare ca maratonul muzical a inceput la timp, asa ca am ratat primele cateva prestatii. Din ce am vazut si din ce n-am vazut, impresiile ar fi cam urmatoarele, s-ar putea sa ma insel in privinta ordinii de intrare pe scena: 

Ovidiu Anton - un baiat despre care am incercat sa aflu si altceva decat faptul ca ar canta pop rock, dar primul rezultat Google m-a linistit si mi-a taiat orice curiozitate, este un articol despre cum se plange domnul ca ar fi fost viciate rezultatele Eurovision-ului si de aceea i s-ar fi rapit sansa de a-l castiga. Deci da, cry more, genul asta de oameni nu ma intereseaza, asa ca si muzicii lui ii spun pas! 

- Neisseria -ar fi fost pe genul muzical care ma intereseaza, din pacate i-am ratat.

 - Vespera - idem, Dudu Isabel este o voce pe care o apreciez mult, de pe vremea Seven, si chiar daca muzica trupei mi se pare neinspirata, as fi vrut sa vad cum dau pe scena si cum au evoluat in ultimii cativa ani.

- Axial Lead - i-am vazut cu alte ocazii, ma bucur ca n-am ajuns la timp ca sa-i ascult chiar daca metalul progresiv e un gen care-mi place, insa timbrul vocal ma deranjeaza rau, poate e genul de voce love it or hate it, am inteles ca inflexiunile pe care eu le consider falsari sunt de fapt voite, dar urechilor mele nu le plac. Deloc. 

- Addiction - este trupa la care am intrat in sala, spre sfarsitul recitalului. Ar fi ceva potential acolo, dar astept sa-l valorifice prin compozitii mai inspirate. 

- Red Cat Bone - prima trupa a serii la care am zis "da, astia merita sa mearga in deschiderea The Animals"! In primul rand, fiindca sunt foarte din peisaj, au aerul acela flower power de blues cu inflexiuni "led zeppelinice". Am inteles ca ei ar interpreta in principal cover-uri The Doors, insa pe scena de la Arenele Romane nu era voie decat cu piese originale. Poate ar trebui sa repete mai des experienta. Este genul de muzica pe care, daca ies intr-o seara intr-un bar (era sa spun club, dar mi-am adus aminte ca singurul motiv pentru care as intra intr-unul ar fi sa gazduiasca un concert metal), imi place sa-l ascult in surdina, ceea ce numesc eu "muzica de atmosfera", as asculta-o cu placere live, ca fundal sonor al conversatiei, dar nu as cumpara un cd sa o ascult acasa. 

- Stema - NU! Cineva care s-o pricepe mai bine la genul lor muzical decat mine remarca la un moment dat "astia copiaza Muse la greu". Nu stiu, nu ascult Muse. Altcineva intreba retoric in timp ce interpretau o piesa "Asta nu e piesa la care au videoclipu'?" O fi, din nou, nu stiu, nu cunosc. In orice caz, este un electro-rock care ma oboseste si ma irita. Dupa cum m-au iritat si "emo-prezentarea" uneia dintre piese, pe care solistul vocal a anuntat-o ca fiind scrisa in dimineata despartirii de prietena sau anuntul unei alte piese "pentru iubitorii de pisici, eu iubesc pisicile". Da, eu iubesc cainii si, in general, un alt gen muzical. 

- DinUmbra - si am ajuns la nuca despre care vorbeam in titlu. Fiindca senzatia data de prestatiile dinainte era aceea de inadecvare totala a trupei la context. Nu scria nicaieri ca trupele doom-death metal nu ar avea ce cauta la concert insa, ascultand desfasurarea de forte de pana atunci, aveam exact acea senzatie din This is Spinal Tap (film cult pe care il recomand oricui canta intr-o trupa, fiindca e imposibil sa nu se fi regasit de-a lungul carierei intr-una din situatiile amuzante, penibile sau ciudate prezentate) cand trupa ajunge sa cante la o baza aviatica militara si, dupa valsuri si blues-uri, incep chitarile cu distors,  pedala dubla si, in cazul nostru, si vocea growl. Din fericire, reactia publicului nu a fost aceea din film, in fata nu s-a facut gol, dimpotriva, a fost prima trupa a serii (din ce am vazut pana atunci) care a insufletit atmosfera in asa masura incat s-a facut pogo si s-a strigat bis. Setlistul, destul de restrans, mi s-a parut o alegere foarte buna, care nu a protejat deloc urechile sensibile mai receptive la rockul soft decat la metal, cuprinzand piesele Santandrei, Embedded in Darkness, Tower of Hope si Cathar. Nu stiu daca a fost semnalul de trezire pentru un public ce torsese pana atunci in ritmul pisicesc impus de trupa dinainte, dar stiu ca baietii n-au facut deloc economie de energie si totul a sunat asa cum trebuia.
 
- N-as sti ce sa spun despre Warehouse sau Plastic Charm. Ceva alternativ, ceva electro-rock... Nu stiu daca e bine sau rau ca mi-au trecut pe langa urechi fara sa le remarc, tind sa cred ca e mai bine decat sa le fi remarcat in mod negativ. Poate e si "vina" anuntului organizatorilor ca berea devenise brusc gratis, uite asa este distras si mituit publicul-juriu si deturnat de la treburile serioase! Glumesc, desigur, nu ma indoiesc ca publicul responsabil a votat aaabsolut facand abstractie de orice simpatii si cunostinte :P 

- La Burning Table am auzit ceva ce mi-a cam placut, poate mi-au trezit in subconstient amintiri si nostalgii legate de trupa Survolaj, mi se pare care reusesc sa-i reinvie spiritul, adaugand niste nuante  psihedelice si alternative. Sunt cea de-a doua trupa care mi se pare ca s-ar potrivi stilistic cu Animals, daca asta ar fi criteriul de selectie.

Pe Reborn ii mai vazusem cu alte ocazii. Se pare ca receptivitatea mea la muzica lor este una conjuncturala, legata si de dispozitia mea, dar si de contextul muzical in care-i vad. Intr-un festival mai metalic, sunt una din acele trupe pe care le ascult fara foarte mult entuziasm. Aici insa, dupa ce mi-am clatit prea mult urechile cu sunete diafane si suavitati alternative, tare bine mi-au prins niste riffuri heavy si catchy, pentru a incheia seara energic.

Cea de-a doua etapa de calificare s-a incheiat, astept cu interes si curiozitate rezultatele. Care vor veni... cand, numai Maria Sa juriul stie! 

No comments:

Post a Comment