Tuesday, 19 March 2013

Oz in tara minunilor


Oz the Great and Powerful (2013) 

Povestea de fata se petrece inainte ca Oz sa fi devenit marele vrajitor din tinutul cu acelasi nume, pe vremea cand se numea Oscar Diggs si era un magician de balci, un seducator fara scrupule ce visa la o glorie viitoare, sperand sa imbine farmecul personal cu stiinta unui Edison (da, partea cu ridicatul in slavi a lui Edison m-a cam deranjat, oricine citeste putin se lamureste ca Edison era un plagiator ordinar care a furat inventiile de la Tesla si altii mai putin norocosi, fiind creditat pentru munca altora... dar nu e nici primul si nici ultimul caz din istorie si cate or fi cele nedescoperite. Nu-i vorba ca or fi fost cateva si ale lui, dar cine e prins ramane in continuare suspect). Urmarit de partenerul uneia dintre cuceririle sale, isi gaseste refugiul intr-un balon si se trezeste aruncat, asa cum se va intampla mult mai tarziu si cu micuta Dorothy, in magicul tinut unde trei vrajitoare se lupta pentru suprematie. Venirea lui este vazuta ca indeplinirea unei profetii stravechi, fiind privit drept salvatorul regatului oprimat de vrajitoarea cea rea. 
De la Evil Dead si Spider Man, Sam Raimi trece in lumea Disney, adoptand o constructie vizuala ce aminteste poate prea mult de Alice in Wonderland a lui Tim Burton. Jocul cu paleta cromatica, trecerea dintr-o lume monotona, in alb-negru, intr-una miraculoasa si imprevizibila, imaginile cu care ne rasfata filmul sunt cele mai reusite aspecte ale lui. 
La polul contrar, as numi o anumita stagnare in desfasurarea povestii, o lupta luuunga spre final nu prea spectaculoasa, nici amuzanta, o anumita detasare, ca si cum scenariul nu gaseste coarda potrivita pentru a rezona cu acel copil din noi ce-si aminteste cu nostalgie de Judy Garland, omul de tinichea, leul cel fricos si sperietoarea de ciori, chiar daca urmeaza cu acuratete povestea, inventand pretexte si justificari pentru actiunile personajelor si ceea ce ele vor deveni in povestea pe care o cunoastem cu totii. Emotiile nu au profunzime si chiar daca papusa de portelan si maimuta vorbitoare induioseaza pe alocuri, eroii principali parca nu reusesc sa convinga... 
Imi place Franco in general, dar aici mi-a dat senzatia ca ii lipsea ceva ca sa devina "the great and powerful", sau cum ar spune personajul lui, ramane doar "a good man", si nu "a great one". Nu stiu daca era nevoie de ceva mai mult simt al umorului sau o doza mai mare de "nerv", de determinare, dar continua sa joace de la cap la coada rolul unui dezorientat care parca nu-si afla locul in lumea in care a ajuns, desi va deveni lumea lui. 
La fel si Mila Kunis, al carei personaj nu impresioneaza deloc, simt lipsa unei verigi acolo, cea dintre inocenta si rautate, o transformare care ar fi trebuit sa aiba o dozare ce lipseste cu desavarsire. Este un film pentru copii, e drept, dar chiar e nevoie ca Disney sa-i trateze cu acea superioritate ostentativa a adultului care considera ca simplificarea in alb-negru (si nu e o aluzie la culori) este mai bine inteleasa si primita de cei mici?! Mi se pare ca scenariul le cam subestimeaza inteligenta. Evident ca nu putea lipsi nici cantecelul pe care nu se pot abtine sa nu-l introduca in fiecare productie, chiar daca nu e vorba de o animatie. 
Una peste alta, adunand bunele si relele, i-as da un 6, dar imi pare rau sa spun ca 4 puncte se duc la departamentul de grafica si efecte.

No comments:

Post a Comment