Thursday, 9 October 2014

Observatorul de la marginea padurii

Ingvar Ambjørnsen - Vedere spre paradis

Cu Elling am facut cunostinta mai intai cinematografic, prin ecranizarea volumului care a fost tradus la noi cu titlul Frati de cruce. Mi-am dat seama ca in felul lui alienat si neadaptat la lume, descumpanit si vulnerabil, este un tip simpatic, pe care ironia si imaginatia, viziunea si intelegerea originala a lumii il pastreaza pe linia de plutire. Iar acum, luand-o pe indelete de la inceputul istoriei lui, a capatat si o voce literara si poate sa ne povesteasca direct experientele si modul sau de intelegere a lumii, sursa de umor involuntar adorabil, de naivitate si cinism, de intristare si induiosare, ca si cum ar fi un copil mare pe care, ajungand sa-l indragesti, ai vrea sa-l protejezi de deziluziile vietii ce se intinde dincolo de capacitatea lui de perceptie.
O carte care incepe cam ca Strainul lui Camus transforma socul mortii singurei fiinte apropiate intr-un delir al vietii, o evadare in existenta celorlalti, forfecati si ajustati dupa propriul calapod, unul destul de rigid, unde singurul model peren ramane Gro Harlem Brundland, prim-ministrul tarii, genul acela de femeie care este absurd sa-ti inchipui ca ar putea inspira cuiva vise erotice... Insa daca acel "cineva" este Elling, lucrurile se schimba si Gro poate deveni o nesfarsita sursa de fantezii, filiale sau amoroase. Dincolo de ea, lumea lui Elling se reduce la locatarii blocului de vizavi din cartierul de la marginea capitalei norvegiene, carora le urmareste existenta printr-un telescop, le invata tabieturile, fabuland asupra trecutului sau gesturilor lor, traind in vietile lor, spectator implicat intr-un reality show ai carui protagonisti habar n-au de ochiul atent ce-i supravegheaza, ii judeca, le condamna gesturile sau le observa nelinistit ori dezamagit derapajele. 
Privite de Elling, vietile celorlalti nu sunt nicidecum atat de plictisitoare cum ar parea in normalitatea lor, ce include printre altele violenta domestica, lesbianism, furt. La el totul capata proportii fabuloase, impingandu-le scenariul mai departe de imaginea ce i se deruleaza in fata, facand presupuneri despre caracterul si actiunile celor luati in vizor. Este modul sau de a exersa apropierea de oameni, de a incerca sa-i cunoasca, o forma de atasament la distanta ce transforma necunoscutii in prezente prietenesti sau parintesti. Chiar si cei absenti, atunci cand nu sunt vazuti in apartamentele lor, capata o viata. O alaturare de doua nume de pe tabelul locatarilor il face sa-si imagineze, de exemplu, ca ar putea fi vorba despre doi batrani asemenea bunicilor sai care, la aproape 70 de ani, au plecat in Spania pentru sase luni fara sa stie nici un cuvant intr-o limba straina. Orice abatere de la programul pe care considera ca incepe sa-l cunoasca este sursa de noi presupuneri, scenarii, ganduri, angoase. 
Doua lucruri m-au cucerit la acest autor norvegian, din care astept cu nerabdare sa se traduca si celelalte doua volume ale tetralogiei, cele cu numerele doi si patru (sper din tot sufletul ca sunt in planul editurii ALL pentru viitorul apropiat): capacitatea de a imbogati detaliile comune cu imaginatia sa, de a transforma banalul cotidian in extraordinar si modul empatic de a patrunde in mintea usor deranjata a unui barbat singur de treizeci si doi de ani. 
Este un roman a caror savoare sta in detalii, generate de viziunea unui social-democrat (auto)marginalizat si nevrotic ce poate exprima cu atata candoare, ireverenta, veselie si spirit pozitiv realitati sociale inconfortabile, aducand zambetul pe buzele cititorului, dar lasand sa pluteasca in fundal o nota de amaraciune si vid. Este genul de carte bittersweet, la care cu un ochi iti vine sa razi si cu altul sa plangi, ce ne arata discret ca frumusetea vietii e facuta din momente simple, acele clipe cand stai cu o cana de ceai in fata sau cand iti savurezi cina, fie ca alegi diversitatea sau confortul acelorasi patru felii de paine integrala unse cu margarina, peste care se pun branza olandeza, budinca de peste si carnati, intotdeauna mancate in aceeasi ordine, zi de zi, an de an.

No comments:

Post a Comment

Note: only a member of this blog may post a comment.