Intr-adevar, traim intr-o lume absolut iesita din minti, una in care evidentul si ideile common sense sunt proclamate cu surle si trambite drept inovatii si descoperiri... Sir (se pare ca regina Elizabeth a fost impresionata de serviciile aduse in domeniul artelor, sper insa ca nu de minunata carte de fata) Ken Robinson imi era cunoscut dintr-o conferinta de pe TED, un site de unde aflu de obicei multe lucruri interesante, unde prezinta esenta teoriei sale. Sunt 2 conferinte, daca le vizionati nu aveti absolut nimic de pierdut in cazul daca nu cititi cartea, chiar daca ea a stat la baza speech-urilor. Nimic in afara de o traducere proasta care, in ciuda facilitatii limbajului, lipsit de subtilitatile si ambiguitatile celui beletristic sau de termenii "de nisa" ai vreunui jargon profesional, propune formule hilare sau echivoce precum "obisnuiam sa locuiesc" (da, locuitul e o obisnuinta de care scapi mai greu, ce-i drept) sau "eu si sotia mea traim si muncim alaturi de mai bine de 35 de ani" ("impreuna" era mult mai clar, mai ales in cazul de fata) ori Proclamatia de Emancipare devine o "Declaratie".
Desi Sir-ul de fata este englez de felul sau, imi permit sa spun ca viata in America l-a cam spalat pe creier. Intreaga carte pare o facatura menita sa scoata din buzunar banii turistilor prin literatura educativa si motivationala, asemenea Hotelului Venetian din Las Vegas, care este "mai bun, pentru ca pare mai autentic si nu miroase a canal". Insa "autentic" are un sens diferit decat cel pe care i-l atribui eu pentru cineva care-si reinnoieste juramintele de casatorie la Capela Elvis cu un imitator al cantaretului, perdea de fum, o dansatoare hula, dar refuza Cadillacul roz pe motiva ca "ar fi minimizat importanta evenimentului"!! Mie imi suna autoironic, insa ma tem ca tipul chiar o spunea serios.
Cum ne spune Mr. Obvious in cartea sa, "impulsurile creative ale majoritatii oamenilor sunt sufocate de critica negativa, de discreditare cinica sau de observatii desconsiderante". Omul a vrut sa scrie o carte, a facut-o, a avut succes, dar eu nu ma pot opri din minunat cum si de ce... Din pacate sunt prea departe si prea Nobody pentru a-i afecta impulsurile creative si a-l determina sa nu mai scrie o alta carte.
Dar sa va spun despre ce lucruri evidente pe care toti profesorii, parintii, cei care au trecut printr-o forma sau alta de invatamant le cunosc -- chiar si copiii mai marisori incep sa le perceapa -- este vorba in marea carte (si chiar e mare, 350 de pagini, inutil de mult pentru ideile exprimate): despre creativitate ca formula de adaptare la vremurile actuale, cand tehnologia are un ritm de dezvoltare tot mai alert si oamenii trebuie sa-si gaseasca noi forme de exprimare a potentialului creativ...
Meh, imi pierd timpul, mai bine hai sa va povestesc ce propun eu ca metoda de predare, pentru limbile straine, nu stiu in ce masura se poate adapta la alte materii. Evident, nu depinde de un profesor, ci de schimbarea unui intreg sistem de invatamant, dar oricum una dintre ideile batatorite ale cartii, clamata drept originala, este ca scoala nu mai are, prin metodele sale de predare, gradul de interes dorit de elevi, in functie de varsta, educatie, nivel de cunostinte. De aceea as vedea, pentru studiul limbilor straine, cel putin la clasele IX-XII, o impartire a elevilor nu pe clase, ci pe nivel de cunostinte. La inceperea anului scolar, se da un test anual cu intrebari din ce in ce mai grele, pornind de la "i love you" si "fuck you" (hai, ca toti stiu ce inseamna astea) pana la limba Sonetelor lui Shakespeare. In functie de rezultate, fara nici o alta miza, se impart elevii pe grupe: incepator, mediu, mediu-avansat, avansat... sau cum or vrea sa le numeasca.
Si nu conteaza ca esti a IX-a sau a XII-a, intri la grupa de limba straina corespunzatoare nivelului. Poti sa ramai incepator 4 ani, poti sa treci de la primul la ultimul nivel intr-o vara, daca te hotarasti sa inveti limba respectiva bine intr-o vacanta, pe baza unei evaluari individuale la cerere. La sfarsitul clasei a XII-a primesti un certificat de competenta lingvistica in functie de nivelul actual: fara drame, fara admis/respins, doar cu "incepator", "mediu", "avansat".
Poate ca spun prostii, imi dau seama ca ar fi si in cazul asta presiuni de genul "baiatul primarului nu poate sa termine liceul ca incepator la engleza", dar poate baiatul primarului vrea sa studieze Dreptul sau Medicina, nu toti se nasc filologi si exista oricand posibilitatea dupa aceea sa obtii un certificat Cambridge, ca diploma de liceu oricum nu are valoare decat ca pas intermediar pentru cei care doresc sa studieze in continuare.
Buna sau rea, solutia mea este o solutie, care ilustreaza principalul punct deranjant pentru mine al cartii: contine consideratii generale, indemnuri motivationale, bla-bla-uri din care nu ramai cu nimic, de genul: "sa incurajeze exprimarea propriilor idei si sentimente". Cum? in ce fel? n-o sa vedeti, asa ca mai bine nu cititi cartea, veti ramane la fel de (ne)creativi ca si inainte.
Degeaba ti se spune ca "exista posibilitatea personalizarii actului de invatare pentru fiecare elev in parte prin tehnologii web" si ca Suedia sau Noua Zeelanda o aplica, daca nu ai o metoda clara. Da, imi puteti spune ca metoda o poate crea fiecare, dar ce te faci cu programa care, vrei - nu vrei, trebuie sa bifeze anumite puncte?!
Si degeaba imi spui ca ritmul circadian al adolescentului este diferit de cel al adultului, ca profesorul nu se poate trezi la 1 noaptea sa-ti predea tie, adolescentul, cand ai chef. Suna bine in teorie, dar nu-i robot, un robot nu reusesti sa-l intretii cu 1000 si ceva de lei lunar! Iar "reenergizarea capacitatii creative a profesorilor" trece si prin buzunar, altfel risca sa se consume toata cu ce sa mai inventeze pentru masa propriilor copii inainte sa ajunga la ore.
Pana se va gasi o solutie care sa multumeasca toate partile implicate, parinti, elevi, profesori, mai avem de asteptat. Iar Ken Robinson nu ofera raspunsuri: nu pentru Romania, nu pentru acum si NU in general!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.