Raport despre Valea Prahovei si Poiana Brasov: partii, instalatii si alte cele

Perioada 30 ianuarie -4 februarie 2014 

Cele de mai jos pot fi privite ca o experienta personala, dar veti gasi si cateva informatii de interes general pe care practicantii de schi si de snowboard ar trebui sa le cunoasca. 

Problema principala de care m-am izbit in fiecare zi este ca nimeni din administratia partiilor (si ma refer in special la Valea Prahovei, Poiana sta mai bine la capitolul asta) nu este in stare sa ofere pe internet informatii in timp real sau macar actualizari zilnice privind posibilitatea de acces in varful partiilor, functionarea instalatiilor, tarifele reale (de obicei mai mari decat cele afisate pe vreun site uitat de lume), starea zapezii. Fiindca un strat de 50 de centimetri arata bine pe hartie, dar cand este intrerupt cu portiuni de iarba si pietre nu mai suna la fel de bine. Poate ca ar fi trebuit sa ma astept ca o partie denumita Drumul de vara (Sinaia) sa arate pe unele portiuni aproape ca vara, nu? Sa simti iarba incoltind si pietrele scrasnind sub placa!

Sa le iau insa pe rand: 

Poiana Brasov

 

Ramane in continuare locul meu preferat, pentru lungimea si varietatea partiilor, gradul de civilizatie al turistilor (veti vedea mai jos la ce ma refer), multitudinea instalatiilor de transport si faptul ca, spre deosebire de Valea Prahovei, are ceea ce se numeste un "domeniu schiabil", titlu pe nedrept revendicat si de alte statiuni. Ce inteleg eu prin "domeniu"? Un loc care sa functioneze unitar, unde, indiferent de administratie, sa poti folosi o singura cartela pentru toate instalatiile, ceea ce aici exista, spre deosebire de modul in care actioneaza mafia prahoveana a partiilor despre care voi vorbi in continuare. 

Joi, 30 ianuarie, totul a mers perfect. Sub Teleferic (bucata de sub gondole) continua sa fie cea mai buna partie, poate si pentru ca prea putini se incumetau sa-i batatoreasca zapada, spre deosebire de Sulinar, unde tunurile creeaza denivelari pe laterale si lasa portiuni inghetate sau cu pietricele pe mijloc. Numarul mic de persoane care au venit la schi dupa ninsoarea si viscolul de miercuri a ajutat si a facut ca totul sa fie placut si relaxant.

 In general vremea din Brasov a fost frumoasa, insorita, chiar primavaratica. Cand in Bucuresti era un frig de crapau pietrele, putini si-au inchipuit ca la munte ar fi atat de frumos, ceea ce a fost in favoarea celor aflati deja pe partii, care s-au bucurat de spatii mai ample si acces rapid la partii.

Asta pana vineri, 31 ianuarie, cand ne astepta o surpriza neplacuta. Din motive greu de intuit atunci cand te aflai jos, la baza muntelui, definite ca"vant puternic", telegondolele, instalatia cu cea mai mare capacitate din Poiana, nu functionau. Drept pentru care, telecabina ne-a oferit o minunata coada de aproape 2 ore. Totusi se putea urca, partea mai rea avea sa urmeze in zilele urmatoare, mai ales ca telescaunul Ruia asigura accesul pana sus dupa prima coborare. Vantul, in special in zona deschisa din preajma bazinului de acumulare, era intr-adevar puternic, iti arunca bucati de gheata in ochi si te impingea unde voia el.

O intrebare continua sa persiste: nu ma pricep eu prea mult la instalatiile pe cablu, dar gondolele nu functioneaza pe acelasi principiu ca si telescaunele, care mergeau?! Sa zicem ca nu, dar sunt mult mai noi, se presupune ca tehnologia a mai evoluat de prin anii '70, cand a fost construita telecabina Kantzel. Stalpii sunt mult mai jos, cam la acelasi nivel cu cei ai telescaunului... cu greu pot intelege cum niste instalatii imbatranite isi dovedesc in cazul vantului soliditatea mai bine decat cabinutele noi si confortabile de alaturi. In ziua urmatoare aveau sa cedeze si ele, duminica n-a mai functionat nimic in Poiana si luni au mers cu intermitente... Acesta a fost singurul motiv pentru care am migrat spre alte locuri, mai adapostite si mai solide ca transport, altfel nici nu m-as fi gandit sa iau toata Valea Prahovei la rand.
Am revenit in Poiana ieri, cand cele 7 grade cu plus si soarele caldut scosese pe partii sute de oameni. Pe copii ii inteleg, au vacanta, pe mine, ca freelancer iar ma inteleg, dar chiar nu mai lucreaza nimeni in tara asta "la program" :P?

In rest, toate bune si frumoase in Poiana, singurul lucru pe care-l am de reprosat este incapacitatea de a oferi informatii actualizate care sa nu necesite un telefon la Ana Teleferic, cu care astia mai speriati de contactul direct cu lumea necunoscuta nu vor sa se deranjeze. Daca va uitati pe site, veti vedea ca tabelul cu punctele a ramas afisat cu anul 2013, cam greu sa ai incredere in informatiile pe care le pretind actualizate in timp real... Webcam-urile pot oferi indicii, dar nimic nu garanteaza ca te scutesc de un drum degeaba si ca in cele 30 de minute necesare pentru a ajunge acolo din Brasov, nu spun de mai departe, nu se schimba brusc conditiile meteo si se inchide totul. Ce sugerez?! O aplicatie pentru telefon care, cand o accesezi, sa te informeze in timp real asupra starii de functionare a instalatiilor si a partiilor. Si ca totul sa fie perfect, nu e suficient sa stiu ca pe o partie se schiaza, ar fi minunat sa specifice "drum aglomerat"  sau "cu pietre / bucati de gheata / denivelata". Vrabia malai viseaza, oricum Poiana este cea mai buna lume posibila pentru schi dintre cele aflate la mai putin de 5 ore de Bucuresti. 

Busteni

Partia Kalinderu

Usurica tare, destul de bine intretinuta, cam scumpa insa fata de ce ofera, si anume o urcare de cinci minute pentru o coborare tot de cinci minute, asta daca nu te grabesti prea mult, la preturi comparative cu o urcare pe Postavaru, unde partiile sunt mult mai lungi. Si n-am inteles de ce s-a straduit un ratrac sambata sa descopere cu totul de zapada partea de sub telescaune. Altii nu mai stiu de unde sa puna si aici se scoate zapada?!  

In rest, partia respectiva poate conta ca o zi de pauza, deloc obositoare, cu un peisaj de care nu te mai saturi. Se cunoaste ca s-au facut ceva investitii, telescaunul este modern si confortabil, partia pentru saniute este bine intretinuta, lunguta si nu interfereaza deloc cu traseul schiorilor si al snowboarder-ilor.

Sinaia

Nu cred in conceptul de "miticism", mai ales ca locuiesc in Bucuresti de aproape 20 de ani si am vazut si aici, ca pretutindeni, oameni si oameni, dar nu stiu cum se face ca Sinaia tinde sa fie o "perla" a Vaii Prahovei, in sensul mitocaniei, de la o anumita categorie de turisti pana la detinatorii partiilor, de la cei care se imbulzeau necivilizat in gondole, sarind peste coada, pana la grasa care, in telescaunul de pe Valea Dorului, isi arunca nonsalanta de sus servetelul folosit, de la fufele pantofare care au obligat o telecabina inchisa gata de plecare sa stea sa le astepte doar pentru ca-l cunosteau pe omul de la butoane pana la modul in care administratorii partiilor te obliga sa-ti alegi cu grija traseele, sa nu care cumva sa nimeresti la cabina / telescaunul gresit. Si am sa va spun ce inseamna gresit: pretinsul domeniu schiabil din Sinaia este de fapt doua domenii. Inchipuiti-va ca vine turistul (nu mai zic strain, ca ala ar fi chiar pierdut saracu') si-si cumpara increzator un ski pass de o zi. Incepe omul linistit sa coboare si, cand doreste sa urce din nou, are surpriza sa constate ca poate a gresit traseul si a nimerit pe feuda celuilalt. Si nu pricep cine e acel celalalt, sa fi concesionat primaria Sinaia investitia de 5 milioane de euro cu care se lauda acum cativa ani, telescaunul din Valea Soarelui impreuna cu gondolele pana la Partia Noua?! Ca presupun ca telecabinele vechi de Cote si telescaunul din Valea Dorului erau ale ei de cand se stie, sau nu? Indiferent care ar fi situatia si cine le sunt proprietarii, este o totala lipsa de respect fata de turist sa-l obligi sa-si bata capul pe unde are sau nu voie sa mearga cand isi doreste doar o zi relaxanta de schi si sa-i mai zici "domeniu". Nu ma intereseaza cine cui de ce si cat a dat spaga, ar trebui ca Ministerul Turismului sau Administratia Locala sa faca putina ordine, sa instituie pass-uri unice si n-au decat sa-si imparta "prada" dupa aceea, cum vor! Ca sa nu mai spun ca, daca doriti sa aflati pretul real al instalatiilor de cablu fata de cele afisate (chiar si la fata locului), trebuie sa mai adaugati niste lei.

E pacat ca un loc cu asa priveliste cum este platoul de la Cota  2000 sa fie scindat astfel de interesele locale. Unindu-si fortele, ar putea face impreuna multe lucruri frumoase, dar poate se considera ca telescaunul de pe Valea Dorului, mai mult gol intr-o zi de duminica, nu merita o astfel de investitie, desi faci cu el aproape 10 minute pana in varf (poate exagerez, dar vantul si frigul din el dilata timpul) pentru o coborare de 2 minute, si nici multimea "de fite" ce se perinda la plimbare in cizme cu toc doar ca sa dea check-in, sa bifeze inca o poza de pus pe Facebook in care moaca lor inutila si neinteresanta sa ocupe mai mult de trei sferturi de cadru, sa le arate prietenilor unde au ajuns.

Dar partiile sunt largi, chiar daca-s scurte, au o vedere extraordinara si te fac sa lasi in urma orice regret pe care l-ai putea resimti cand ajungi pe la cota 1000 sau 1400. Gradul de necivilizatie tinde sa se rarefieze odata cu altitudinea, insa tot se gaseste si la 2000 de metri, in special prin randurile celor veniti la plimbare cu telescaunul se pare. Individa cu servetelul de care aminteam mai sus si cateva cutii de bere presarate pe marginea partiei m-au intristat. Insa m-am consolat cu cel mai bun ceai cu rom la cabana Valea Dorului si cu imaginea acelui albastru intens si senin al cerului.

Mai greu a fost cu coborarea, partiile serioase fiind inchise din cauza pericolului de avalanse, asa ca am pornit cuminte pe Drumul de Vara, care s-a dovedit in primul rand un drum (si astea au prostul obicei de a avea curbe de nivel lungi si portiuni de urcare, neindicate pentru placa) si apoi unul de vara, cu smocuri de iarba, bolovani, stanci si tot tacamul, mai ca incepusem sa ma uit dupa floricele. Iar partea finala, renumita Partie Noua, ar putea fi redenumita Partia Oribila: aglomerata, proasta, poate ca singurele locuri unde nu erau gheata si pietre erau cele cu pamant. O experienta pe care nu tin s-o repet nicicum!

Azuga 

Pentru ca in ziua respectiva (duminica) toate instalatiile din Poiana erau nefunctionale, nu numai ocazionalii turisti de week-end, ci si brasovenii s-au indreptat spre Valea Prahovei, risipindu-se printre statiuni. Azuga a fost o alegere buna, locurile cu telegondole sunt intotdeauna cele mai prietenoase cu multimile, urci repede, nu pierzi prea mult timp cu cozile, iar cele doua partii, Cazacu si Sorica, sunt suficient de lungi si late pentru a satisface pofta de alunecat pe ele :) Si se prezinta in conditii destul de bune, chiar daca nu perfecte, mai o bucata de gheata, mai un mic damb, dar nu ma plang, se poate mult mai rau, dupa cum am vazut in Sinaia.

Si aici, ca si acolo, exista partii private, insa cea de langa Sorica, cu teleschi, este facuta cu cap, izolata, fara legatura cu traseul normal al partiilor mari, astfel incat nu incurca pe nimeni. Oricum n-as avea ce sa caut pe ea, dar ideea de "interzis cu placa" ma irita un pic, placa nu e sanie, domnule administrator, poti cel mult sa-i spui ratrac si asta nu e interzis pe partiile de schi :). 

Mi-a placut mai mult pe Cazacu, mai putin aglomerata si cu zapada mai afanata decat Sorica, ca sa nu mai spun de temerara coborare de pe varianta principala, cea neamenajata, pe unde nu se avanta mai nimeni si zapada era cum a dus-o vantul, ceea ce pentru cei doi snowboarderi nu era chiar foarte rau, dar pentru schiorul care-i insotea, si care a venit de altfel cu propunerea, s-a dovedit cam chinuitor.
Am ratat de data aceasta Predealul, de la distanta se vedea bine partia, cu multa zapada si neaglomerata, dar nu am detalii.

Repriza de schi s-a incheiat, va ofer ca bonus 3 imagini din Brasov, Strada Sforii (mai degraba un coridor considerat cea mai ingusta strada din Europa, construit in secolul 17 pentru a inlesni accesul pompierilor), Sinagoga si Poarta Schei.

Si gata cu sportul, trec din nou la stadiul pasiv! Ma duc sa-l vad pe Shaun White luand al treilea titlu olimpic la halfpipe si poate si pe primul la slopestyle. Asta daca nu se intampla vreo nefacuta cu gruparile teroriste care tot ameninta Olimpiada!