Lovituri de stat

Roman Ráz - Faust moare de doua ori

Mai intai a fost o piesa de teatru, difuzata la radio in Cehoslovacia in 1967. A avut succes, a fost preluata si in alte tari. Autorul s-a gandit apoi sa o transforme intr-un roman, dar pentru ca primavara Cehoslovaciei trecuse a fost nevoie sa astepte anul 2003 pentru a-l publica.
Ce era atat de grav acolo incat sa nu treaca de ochiul vigilent al cenzurii?! Pe scurt, o imagine a lumii murdare a politicii: crima, intriga, manipulare. Mai pe larg, un general insingurat, ce traieste impreuna cu perusii sai, numiti simplu El si Ea, inconjurat doar de atentia vigilenta la inceput, materna si protectoare mai apoi, a femeii care ii face menajul, primeste vizita unui ziarist ce-l forteaza sa-si priveasca trecutul, momentele cand era un politician din America de Sud, iubit de popor intr-atat incat toti il percep ca pe un frate, "fratele Juanito", cu mari sanse sa ajunga presedinte. Un atentat cu bomba pune capat sperantelor multimii si ideilor revolutionare ale lui Juanito care, dupa un proces de refacere suficient de lung pentru a deveni doar o amintire, se indeparteaza de lume. Contrar aparentelor, nu este un sfant: a petrecut trei ani in inchisoare, a trait la periferia vietii pana intr-o zi cand a fost invitat sa participe la un experiment, sa incheie pactul cu diavolul. Ceea ce pare o salvare, ajunge cu timpul o povara. Devine foarte indragit, dar are momente cand isi doreste sa se piarda in saracia anonima, din ce in ce mai multe pe masura ce termenul sfarsitului pactului se apropie. 

"Atentatele transforma istoria in carti politiste", asa ca era nevoie de un atentat pentru a face posibila o carte precum Faust moare de doua ori (nu e spoiler, ci doar titlul cartii!). Si mai era nevoie de un ziarist ambitios dar nesigur pe el, incapabil sa-si depaseasca locul pe care ceilalti i-l atribuie, lipsit de dragostea si admiratia fiintei care conteaza cel mai mult pentru el dar inconjurat de atentia celui dispretuit, pentru ca generalul /frate sa-si rememoreze trecutul. Era nevoie de o deschidere din ambele parti, de o confesiune in care pentru a primi trebuie mai intai sa oferi. 

Desi scheletul se doreste a fi acela al unui "thriller politic captivant", gen la care nu am prea mare priza, pentru ca nu ma apropii de cartile politiste in primul rand pentru "ce se intampla" ci mai mult pentru "cum si de ce se intampla", cartea lui Roman Ráz a venit la mine ca un ghid rabdator, vorbindu-mi molcom si despicandu-mi in patru firele moralitatii, ale lasitatii si curajului, ale constiintei de sine si ale instinctului de supravietuire. O fi si "vina" plasarii intr-o America de Sud zguduita de lovituri de stat, iluzii, junte militare, promisiuni nefondate, comploturi si vise frante. Sau poate e meritul adaptarii de care spuneam la inceput, a unei piese de teatru cu doar doua personaje care vorbesc, si vorbesc, si vorbesc... insa o fac placut, adaugand cu fiecare interventie nuante noi, nu doar prin idei, ci si prin forma discursului, trecand de la persoana intai la a doua si a treia singular (totul e singular, individual si lipsit de sprijinul celorlalti in cartea asta) incat percepi tensiunea, gandurile de dincolo de cuvinte, nespusul din acest joc al seductiei, al cuceririi increderii celui din fata, creand un suspans care nu vine pe caile traditionale ale actiunii, ci pe acelea mai subtile ale meditatiei politice si sociale. 

"In loc de prefata: 

Ziarul Popular din Uruguay a calculat ca in ultimii 150 de ani, adica dupa sfarsitul luptelor impotriva colonizatorilor spanioli, in America Latina au avut loc 537 de lovituri de stat. La putere au ajuns 214 dictaturi, dintre acestea 37 in Haiti, 27 in Republica Dominicana, 21 in Peru, cate 20 in Bolivia si Paraguay, 9 in Argentina..."

Asa incepe cartea: cu cifre, date seci ce ascund sute de tragedii si comploturi, ce devin apoi, cand se scrie istoria, tratate politice, istorie, literatura si mult teatru... Este lumea ca teatru, este teatrul ca lume...