Bogdan Suceava - Venea din timpul diez
Aveam cartea asta de mult timp in biblioteca si am tooot amanat s-o citesc, fiindca am perceput-o, din spusele altora, ca pe un roman fantasy, pentru care nu mi-am gasit timpul si starea necesare. Va spun de la inceput, e fix la fel de fantasy ca si Craii de Curtea-Veche sau Simion Liftnicul lui Petru Cimpoesu.
Este cronica unei lumi in deriva care asteapta un profet. Unii isi vor aminti ce se intampla in anii '90 la noi, cand apareau tot felul de reviste paranormale, metode de vindecare miraculoase si detinatori ai adevarului absolut. Ii mai stiti pe dezaxatii care umpleau ecranul dupa Revolutie cand, odata cu redescoperirea credintei, s-a dat liber la televizor tututor speculatiilor si conspiratiilor mistice posibile? Mudava care se sfatuia cu spiritele domnitorilor, ajuns chiar candidat la presedintie, Bivolaru care se integra in absolut prin spirale energetice si meditatie transcendentala si multi alti dusi cu pluta?! Fiecare isi gasea o cohorta de discipoli ce-i urma cu febrilitate, zombificati si gata sa-si abandoneze rutina zilnica pentru miracolul revelator ce le-a iesit in cale.
Unul dintre profeti este Vespasian Moisa, eroul cartii, nascut, ca o predestinare, cu harta Bucurestiului pe piept. Primii adepti, un profesor ce sustine teoria stravechimii limbii romane si daco-centrismul si un medic preocupat de gasirea leacului "de aur". Daca auditiile din Bach pentru vindecarea cancerului nu merg prea bine, fiind afon, cel putin se lauda cu performanta de a fi reusit sa vindece calvitia cu matraguna. Orice vindecare miraculoasa, conform adeptilor lui Moisa, isi are originea in cifrul secret al limbii romane: "acesta avea sa fie leacul neasteptat al calvitiei, intrucat silaba che adunata cu silabele li si e, apoi transformate dupa o lege a decodificarii la care cei doi au lucrat aproape trei ani, dadeau numele secret al matragunei. Chelie, adica matraguna. O fiertura de matraguna, in care se mai puneau si hidroxid de sodiu, piele uscata de capra, Coca-Cola si unt, dadea un efect spectaculos, transformand orice span intr-o persoana cu o podoaba capilara respectabila." Uite ca v-am dat reteta, daca vreti s-o incercati! Daca nu merge, precis ati gresit gramajul :).
Dupa cei doi, au urmat altii: omul care aude ultrasunete, colectionarul de saruturi ale lui Nichita, batranul poreclit Sfantul Petru, colectionarul de vibratii. Cu totii s-au lasat sedusi de gandul celei de-a doua veniri a lui Iisus upgradat, intruchipat de Vespasian. Minunile lui tin pasul cu timpurile, sunt ancorate in realitatea secolului XX. Mesia al nostru nu merge pe apa, ci scoate sufletul apei direct din tevile de canalizare sparte, facandu-le sa se lipeasca singure. Nu inmulteste painile, ci isi hraneste tribul de vreo 300 de adepti cu whisky si caviar din donatiile unui emir covertit. Si analogiile biblice nu se opresc aici, avem Iuda, avem judecata... Dar sa aruncam o privire si in jur, pentru ca gasim o colectie vasta de personaje pe care va invit sa le descoperiti citind cartea: mistici nationalisti ce se proclama urmasii lui Stefan cel Mare si fac o misiune de onoare din eradicarea turcilor buticari din oras, satanisti tatuati, diogenisti patruland imbracati in butoaie prin fata primariei.
Cum sa mai pridideasca bietele servicii secrete sa-i verifice si sa-i adune?! Oare solutia sta in flerul si spiritul de observatie ale unui motan spion eficient? Nu e vorba de Felix pe care il cunoastem cu totii, cel inchis in cusca pentru pisici abandonate de la adapostul Rahova pentru ca si-au bagat prea des botul in borcanul cu smantana, ci de un ofiter sub acoperire ajuns pisica in urma unui experiment.
"Cand vine Nemesis aproape de pamant, inunda lumea cu un flux de idei", se spune la un moment dat. Se pare ca primul infuzat a fost autorul, cel care a reusit sa redea cu atata haz si verva caleidoscopul psihozelor colective, fauna OTV-istica prezentata intr-un mod ce nu cade in vulgar sau derizoriu, ci construieste un Bucuresti colcaind de ticniti, surprinzator si fabulos in acelasi timp, din povestiri ce se intersecteaza, un colaj unde discursul jurnalistic, cel bisericesc, pseudomedical si nationalist sunt ingrediente ale parodiei ce reflecta plastic limbajul si bogatia ideilor epocii. E un rasu'-plansu', pentru ca exagerarile ce dau efectul comic nu-s prea departe de adevar. Bogdan Suceava a pus doar un mic semn # in fata tabloului anilor '90, a ridicat melodia tulbure si dezordonata a vremurilor doar cu un semiton si a obtinut astfel senzatia de basm adus in mijlocul harababurii realitatii.
Este cronica unei lumi in deriva care asteapta un profet. Unii isi vor aminti ce se intampla in anii '90 la noi, cand apareau tot felul de reviste paranormale, metode de vindecare miraculoase si detinatori ai adevarului absolut. Ii mai stiti pe dezaxatii care umpleau ecranul dupa Revolutie cand, odata cu redescoperirea credintei, s-a dat liber la televizor tututor speculatiilor si conspiratiilor mistice posibile? Mudava care se sfatuia cu spiritele domnitorilor, ajuns chiar candidat la presedintie, Bivolaru care se integra in absolut prin spirale energetice si meditatie transcendentala si multi alti dusi cu pluta?! Fiecare isi gasea o cohorta de discipoli ce-i urma cu febrilitate, zombificati si gata sa-si abandoneze rutina zilnica pentru miracolul revelator ce le-a iesit in cale.
Unul dintre profeti este Vespasian Moisa, eroul cartii, nascut, ca o predestinare, cu harta Bucurestiului pe piept. Primii adepti, un profesor ce sustine teoria stravechimii limbii romane si daco-centrismul si un medic preocupat de gasirea leacului "de aur". Daca auditiile din Bach pentru vindecarea cancerului nu merg prea bine, fiind afon, cel putin se lauda cu performanta de a fi reusit sa vindece calvitia cu matraguna. Orice vindecare miraculoasa, conform adeptilor lui Moisa, isi are originea in cifrul secret al limbii romane: "acesta avea sa fie leacul neasteptat al calvitiei, intrucat silaba che adunata cu silabele li si e, apoi transformate dupa o lege a decodificarii la care cei doi au lucrat aproape trei ani, dadeau numele secret al matragunei. Chelie, adica matraguna. O fiertura de matraguna, in care se mai puneau si hidroxid de sodiu, piele uscata de capra, Coca-Cola si unt, dadea un efect spectaculos, transformand orice span intr-o persoana cu o podoaba capilara respectabila." Uite ca v-am dat reteta, daca vreti s-o incercati! Daca nu merge, precis ati gresit gramajul :).
Dupa cei doi, au urmat altii: omul care aude ultrasunete, colectionarul de saruturi ale lui Nichita, batranul poreclit Sfantul Petru, colectionarul de vibratii. Cu totii s-au lasat sedusi de gandul celei de-a doua veniri a lui Iisus upgradat, intruchipat de Vespasian. Minunile lui tin pasul cu timpurile, sunt ancorate in realitatea secolului XX. Mesia al nostru nu merge pe apa, ci scoate sufletul apei direct din tevile de canalizare sparte, facandu-le sa se lipeasca singure. Nu inmulteste painile, ci isi hraneste tribul de vreo 300 de adepti cu whisky si caviar din donatiile unui emir covertit. Si analogiile biblice nu se opresc aici, avem Iuda, avem judecata... Dar sa aruncam o privire si in jur, pentru ca gasim o colectie vasta de personaje pe care va invit sa le descoperiti citind cartea: mistici nationalisti ce se proclama urmasii lui Stefan cel Mare si fac o misiune de onoare din eradicarea turcilor buticari din oras, satanisti tatuati, diogenisti patruland imbracati in butoaie prin fata primariei.
Cum sa mai pridideasca bietele servicii secrete sa-i verifice si sa-i adune?! Oare solutia sta in flerul si spiritul de observatie ale unui motan spion eficient? Nu e vorba de Felix pe care il cunoastem cu totii, cel inchis in cusca pentru pisici abandonate de la adapostul Rahova pentru ca si-au bagat prea des botul in borcanul cu smantana, ci de un ofiter sub acoperire ajuns pisica in urma unui experiment.
"Cand vine Nemesis aproape de pamant, inunda lumea cu un flux de idei", se spune la un moment dat. Se pare ca primul infuzat a fost autorul, cel care a reusit sa redea cu atata haz si verva caleidoscopul psihozelor colective, fauna OTV-istica prezentata intr-un mod ce nu cade in vulgar sau derizoriu, ci construieste un Bucuresti colcaind de ticniti, surprinzator si fabulos in acelasi timp, din povestiri ce se intersecteaza, un colaj unde discursul jurnalistic, cel bisericesc, pseudomedical si nationalist sunt ingrediente ale parodiei ce reflecta plastic limbajul si bogatia ideilor epocii. E un rasu'-plansu', pentru ca exagerarile ce dau efectul comic nu-s prea departe de adevar. Bogdan Suceava a pus doar un mic semn # in fata tabloului anilor '90, a ridicat melodia tulbure si dezordonata a vremurilor doar cu un semiton si a obtinut astfel senzatia de basm adus in mijlocul harababurii realitatii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.