Javier Cercas - Legile frontierei
Povestea noastra incepe in Spania, in 1978, la trei ani de la caderea dictaturii lui Franco, intr-o perioada confuza, cand "tara continua sa fie condusa de legi franchiste si mirosea la fel ca franchismul: a cacat". Evident ca mirosul atrage tot felul de musculite dornice sa se infrupte din el, asa ca zecile de bande de copii-infractori se straduiesc sa supravietuiasca in legea lor, intr-o lume lipsita de morala. Cu totii urmeaza reguli nescrise, adaptate propriilor nevoi, alcatuind o casta inchisa, fara recruti din lumea de dincolo de granita dintre categoriile sociale. In afara unuia singur. Un adolescent de dincoace de frontiera socio-economica si culturala a Gironei, din cartierul celor de conditie medie, intra in gasca lui Zarco, a celor de la periferie, locuitorii adaposturilor improvizate, traitorii la limita saraciei si dincolo de ea, ce-si hranesc iluziile cu substante halucinogene sau cu vreo lovitura ce-i face sa se simta bogati pentru o zi. Cum s-ar zice, un baiat din... Berceni, sa spunem, se imprieteneste cu cei din Ferentari... Motivele ar fi doua, ce se pot reduce la slabiciune sentimentala: mai intai pentru o membra a clanului, apoi "pentru ca sentimentul care predomina in adolescenta e frica, iar frica cere lideri cu care sa o combata". La fel de bine, cere si un tap ispasitor care sa o exorcizeze.
Asa ca tanarul Ignacio, zis Ochelaristu', terorizat de batausul clasei, are nevoie de un prieten cu cojones impunatoare pentru a se simti in siguranta si a-si regasi stima de sine. Supus in lumea lui cu pretentii de civilizatie bullying-ului continuu, se imprieteneste cu tinerii vagabonzi fumatori de hasis si hoti si ajunge sa guste deliciile vietii periculoase si sa se bucure de apartenenta la un grup in care este acceptat, de dragoste si de o anumita complicitate ce avea sa-l urmareasca toata viata. Alaturi de noii sai prieteni va primi aventura, bani, placere si se va maturiza. Va gusta timp de o vara viata pe care si-o va aminti mereu ca pe cea mai frumoasa perioada a existentei sale, momentele cand a crescut si a invatat el, viitorul avocat, legile frontierei:
2. Favorurile se platesc: "Azi pentru tine, maine pentru mine";
3. Lucrurile costa exact atat cat cineva este dispus sa plateasca;
4. Sa nu ai incredere in cei din afara cercului.
Va pastra peste ani senzatia de personaj-martor, de observator, impresia ca a pendulat intre cele doua lumi fara sa devina perfect integrat in nici una, dar si un anume cult pentru Zarco, seful bandei, personaj al tranzitiei spre democratie, erou si victima in acelasi timp, haiduc si idealist naiv, asupra caruia planeaza incertitudini: a fost el intruchiparea raului intr-o lume buna sau eroul pozitiv intr-o lume rea?
Prima jumatate a cartii este despre acea vara in care Ochelaristu' a cunoscut banda lui Zarco. Cealalta e o continuare dupa douazeci de ani, intr-o lume schimbata, in acel "maine" cand protejatul devine protector.
Ni se desfasoara in fata lumea dura, imprevizibila si violenta a infractionalitatii juvenile, amintindu-mi in prima parte de Amado in Capitanii nisipurilor. Doar ca atmosfera, pentru ca stilistic este altceva. E impresionant cum o carte conceputa sub forma interviurilor luate unor personaje aflate pe pozitii adverse, ce se impletesc si se completeaza (unul dintre ele este, in ambele parti, Ochelaristu'), facand uz din abundenta de vorbire indirecta, reuseste sa se pastreze dinamica, interesanta de la un capat la altul, sa intoarca pe toate partile motivatiile complexe si actiunile personajelor, sa imbine o alegere stilistica reusita cu o putere de interpretare ce-si manipuleaza subtil cititorul, in sensul bun, promitandu-i raspunsuri si punandu-i si mai multe intrebari. Ii struneste frumos interesul pentru a nu-i da mai mult decat este necesar, alcatuieste straturi-straturi de lecturi si nuante intr-o carte ce ne arata puterea limbajului de a crea franturi personale dintr-un adevar niciodata revelat pe deplin, dar si puterea prieteniei, vinovatiei, sau poate a loialitatii, cu intorsaturi dramatice de situatie, nu doar la nivelul faptelor propriu-zise cat si al modului in care intamplarile sunt receptate de participantii la ele, intr-un echilibru perfect al actiunii si analizei.
Ni se desfasoara in fata lumea dura, imprevizibila si violenta a infractionalitatii juvenile, amintindu-mi in prima parte de Amado in Capitanii nisipurilor. Doar ca atmosfera, pentru ca stilistic este altceva. E impresionant cum o carte conceputa sub forma interviurilor luate unor personaje aflate pe pozitii adverse, ce se impletesc si se completeaza (unul dintre ele este, in ambele parti, Ochelaristu'), facand uz din abundenta de vorbire indirecta, reuseste sa se pastreze dinamica, interesanta de la un capat la altul, sa intoarca pe toate partile motivatiile complexe si actiunile personajelor, sa imbine o alegere stilistica reusita cu o putere de interpretare ce-si manipuleaza subtil cititorul, in sensul bun, promitandu-i raspunsuri si punandu-i si mai multe intrebari. Ii struneste frumos interesul pentru a nu-i da mai mult decat este necesar, alcatuieste straturi-straturi de lecturi si nuante intr-o carte ce ne arata puterea limbajului de a crea franturi personale dintr-un adevar niciodata revelat pe deplin, dar si puterea prieteniei, vinovatiei, sau poate a loialitatii, cu intorsaturi dramatice de situatie, nu doar la nivelul faptelor propriu-zise cat si al modului in care intamplarile sunt receptate de participantii la ele, intr-un echilibru perfect al actiunii si analizei.
E prima mea intalnire cu Javier Cercas, una foarte placuta, trebuie sa pun neaparat mana si pe Soldatii de la Salamina.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.