The Social Dilemma (2020)
Cand acum vreo 10-15 ani, la aparitia retelelor sociale, am luat decizia de a ramane off the grid, am facut-o pentru ca mi s-a parut o forma de comunicare falsa, artificiala, ce nu aducea nimic in plus unei discutii reale (poate ceva rol informativ mai avea, din cand in cand, ori de auto-promovare, ceea ce imi repugna), pentru ca am vazut ca se umplea cu platitudini neinteresante, de genul "ce bine ca-i vineri/ ce rau ca-i luni/ uite ca a venit toamna". Apropo de autopromovare, aveau bunicii o vorba, cand se mai umfla cineva in pene: "ti-au murit laudatorii?" Cam asa, nevoia de a te lauda singur mi s-a parut mereu deplasata. Nici cu expunerea publica nu ma impac prea bine.
Am aflat dupa aceea, mult mai tarziu, ca exista ceva ce se numeste profilare, ca pe langa colectarea si vinderea datelor personale propriu-zise, pentru fiecare omulet inregimentat in sistem exista informatii pe care nici el nu le constientizeaza, legate de preferintele si interesele lui. Dar nu ma gandeam niciodata ca se va ajunge ca ele sa fie prelucrate si dirijate intr-un mod care sa genereze adevarate tehnici de indoctrinare, sa ii serveasca utilizatorului (bine se afirma in film, pentru a sugera gradul de dependenta pe care il produce tehnologia informatiei ca "only drug dealers and technology companies call their customers “users”) continut in functie de orientarile sale social-politice, de interese si, prin aceasta, sa-l manipuleze.
Documentarul de pe Netflix este destul de infricosator pe alocuri. Prezentand in paralel interviuri cu fosti angajati in functii-cheie ai marilor companii (Google, Facebook, Twitter, Pinterest), specialisti in psihologie si comunicare, scriitori, si o dramatizare a unei istorii de familie cu trei copii, cam intre 12 si 20 de ani, filmul se vrea un semnal de alarma tras acum cand, sub pretextul oferirii continutului dorit, retelele sociale au devenit tot mai intruzive, atingand un nivel de manipulare a inconstientului de-a dreptul inspaimantator, astfel incat, intelegand care utilizator prezinta interes pentru tine, iti notifica posturile lui, doar pentru ca se stie ca astfel vei alerga sa mai vezi ce a mai postat si, dintr-una in alta, te mai uiti la o pisica, mai dai clic pe ceva continut sugerat...
Principalele scopuri ar fi dezvoltarea unui grad si mai mare de dependenta, pentru ca produsul esti tu, utilizatorul, cel care iti vinzi timpul si interesul pentru a da clicuri peste clicuri; apoi cunoasterea cat mai exacta a fiecarui utilizator in parte (nivelul de analiza a datelor a ajuns atat de ridicat incat numai calculatoarele mai stiu, in unele cazuri, ce algoritmi folosesc si cum le proceseaza), pentru ca informatia este putere iar oamenii sunt produsul, cea mai importanta resursa.
Efectele? Ele sunt numeroase, atat la nivel individual, de la cele psihologice imediate (de exemplu dependenta de like-uri, de aprecierea celorlalti poate duce la depresie si chiar la sinucidere) pana la cele sociale in masa, de influentare a rezultatelor unor alegeri, starnirea si propagarea unor idei bazate pe informatii false, manipulate ce pot crea si accentua o prapastie sociala intre oameni, ducand pana la razboi civil.
Asta ar fi doar asa, pe scurt, nici filmul nu are pretentia de a epuiza un subiect inepuizabil, nici eu nu am acoperit toate aspectele pe care le abordeaza, pentru ca este ceva ce trebuie sa vedeti. Si nu pentru ca ar fi extraordinar de bine facut, ca nu e, e incomplet, informatii importante sunt lasate deoparte (de ex. cum a fost influentat rezultatul alegerilor din State de Facebook), partea dramatizata mi s-a parut cam inutila, de umplutura, un studiu de caz banal, poate s-a considerat ca doar informatia, interviurile, ar fi prea obositoare pentru a-si tine atent publicul timp de 94 de minute. Dar exact ele ofera o imagine mai clara asupra modului in care monetizarea Facebook, Google, etc. ajunge sa deformeze viata individului, sa o calauzeasca in directia dorita, incepand cu lucrurile simple.
Ceva ce am observat in interactiunile directe si ma enerveaza cumplit este atunci cand, aflandu-ma intr-un cerc de prieteni, cineva isi verifica tot timpul telefonul, ca si cum compania umana de alaturi ar fi plictisitoare, neinteresanta, desi persoana in cauza poate spune ca are atentie distributiva, ca se uita doar un pic, ca... scuze si pretexte se gasesc mereu pentru a nu-ti admite dependenta. Sau o admite, dar considera ca nimic rau nu se poate intampla. Ei bine, acestor persoane cred ca le este dedicat filmul, ca poate reprezenta macar un pic o trezire la realitate.
Pe la inceputurile Facebook-ului, prima borna de atins era ca fiecare utilizator nou inscris sa aduca macar 7 noi prieteni. Ce ar fi daca, intr-o miscare inversa, v-ati putea convinge 7 prieteni sa renunte la el? Hai ca nu nu zic sa abandonati cu totii retelele sociale sa deveniti cavemen ca mine, oamenii au nevoie de comunicare, mai ales ca anul asta nu a fost prea prietenos cu intalnirile fatata in fata. Dar macar dezactivati notificarile, intrati o singura data pe zi, nu se face gaura-n cer daca nu vedeti in secunda urmatoare un post sau cine v-a dat like. Si uitati-va la film, preferabil fara sa aruncati o singura privire telefonului/tabletei in timpul vizionarii!
M-am luat cu vorba si uitasem sa va spun ce e cu titlul postarii. E vorba despre manipularea continutului. Se spune la un moment dat, in documentar, ca pana si rezultatul cautarilor pe Google este afisat in functie de interese, opinii, conceptii si credinte (conform activitatii de pe retele). Asa ca am facut urmatorul experiment: fiind doua calculatoare in casa, unul cu Fb si altul fara, am dat amandoi acest search: pentru mine, pe calculatorul mai "pur", in masura in care folosesc doar Google (nici macar Analytics si, foarte rar, Pinterest), "climate change is... a threat/real/real shit/caused by...". Pe calculatorul cu Fb, a rezultat la autocomplete ca "climate change is... not real/a hoax/etc". Nu am prea stiut cum sa interpretam rezultatele, pentru ca ni s-a parut cam aiurea sa-i dai asemenea rezultate cuiva care nu e un negationist al schimbarilor climatice. Eu m-am incruntat, el a jubilat ca a pacalit sistemul, de fapt poate sistemul incerca sa-l convinga, nu sa-i confirme... Dar de verificat am verificat, acelasi IP, doua rezultate complet diferite. Good job, Google!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.