duminică, 16 mai 2021

Crez artistic

"Si totusi, pentru cine scrii?", m-ar putea intreba un tanar autor, dornic sa gaseasca un punct de reper ceva mai solid. Nu poti scrie doar pentru tine, nu? De ce ai mai publica atunci? Nu poate fi doar o forma mai mult sau mai putin subtila a vanitatii pe care orice scriitor o poseda, oricat de modest ar dori sa para in ochii lumii. Ar fi trist, nu-i asa? Sau macar caraghios si vulgar. Apoi, tanarul ar tacea si in privirea lui s-ar deslusi o rugaminte muta, o palida raza de speranta, iar eu, inchizandu-mi ochii, pentru a nu-l lasa sa-mi citeasca in privire cuvintele ramase in urma celor ce-mi parasesc buzele, i-as spune ca nu poti scrie doar pentru tine, nu tot timpul, poate la inceput de drum, da, primii pasi ii faci intotdeauna intr-o solitudine demna, dar mai apoi, pe masura ce iti gasesti calea, intelegi ca, desi tu vei fi intotdeauna singur, cei care iti citesc marturiile te vor avea drept companion. Nu este datoria ta sa le aduci mangaiere, totusi o vei face. Nu este datoria ta sa ii ajuti, cu toate acestea o vei face. Nu este datoria ta sa faci nimic pentru ei, insa le vei oferi o semnificativa parte din tine. Uneori vei primi multumiri, alteori huiduieli, de cele mai multe ori nu vei primi nimic, dar vei continua sa scrii. Orice ar fi, nu te vei mai putea opri. Crezi ca scriitorul este un om egoist cand spune ca scrie pentru el, pentru linistea lui? Inca mai crezi asta. Pentru cine scriu? ma intrebi din nou. Ei bine, afla ca scriu pentru cel singur si inadaptat, pentru cel care plange in noapte, gandindu-se la dimineata de dupa, pentru cel care cauta neincetat raspunsuri intr-o lume lipsita de sens, pentru cel care strabate intunericul, tanjind dupa o raza de lumina, cat de palida. Scriu pentru mine. Si pentru tine."  
 
"Exista un moment in care artistul deschide ochii si realizeaza ca se afla in iad. Acel moment marcheaza nasterea artistului. Poate avea cinci sau cincizeci de ani, e totuna. Din acea clipa si pana la sfarsitul zilelor, tot ce va face va fi sa umble prin iad, cautandu-i sensul. Arta sa, fie ca e vorba despre scris, pictura, dans sau orice altceva, ii va fi torta. Artistul nu va descrie niciodata flacarile tortei, ci doar formele vagi pe care lumina ei le reveleaza in intunericul din jurul sau. Singur, pasind pe un drum necunoscut, neinteles si uneori blamat, de cele mai multe ori ignorat si, intr-un final, ultat, artistul va cauta o lumina pe care nu o va gasi niciodata, pentru ca daca ar gasi-o, torta lui s-ar stinge, umbrele ar disparea si arta sa ar muri si, odata cu ea, artistul ar inchide ochii, iar acel moment ar marca moartea artistului si, cu toate ca nu ar fi vorba de o moarte fizica, ar avea un caracter definitiv si cu mult mai trist. 
Cateodata ma simt ca si cand as fi un cuvant, poate o fraza sau, in cel mai bun caz, un paragraf dintr-un roman, incremenit intr-un punct mort, ori - acelasi lucru - o sculptura de mici dimensiuni, un copil care pare ca urineaza vesnic sau o silueta trasata vag pe o panza galbuie, subtire, un univers in alt univers, fara vreo insemnatate in ochii unui observator indiferent si, Doamne, toti sunt indiferenti in zilele noastre, indiferenti si reci, si lipsiti de culoare, pete cenusii si crapaturi minuscule pe un perete alb-murdar. As ramane nemiscat in mijlocul unei camere, pana cand peretii s-ar narui si in jur s-ar intinde o campie nemarginita, si apoi campia s-ar adanci si s-ar umple cu apa, iar eu as fi in continuare inert, o statuie pe fundul oceanului, strain de tot ce se petrece in afara mea, privind doar in propriul abis, o forma intunecata in afara vietii. Oare atunci as fi liber?"

Inainte de a scrie despre urmatoarea carte, am simtit nevoia sa lansez un teaser, sa o prefatez cu un fragment. Apoi mi-am zis de ce nu doua?! Apoi ma gandeam sa mai pun vreo 3-4, eventual si ceva mai relevant pentru actiunea romanului, sa nu aveti impresia ca este un lung eseu despre conditia artistului. Este si asta, dar este si un roman complex, plin de magie dark, in care artistul damnat se reflecta la infinit in oglinzi ce-i deformeaza si ii recompun trasaturile. Atat deocamdata, va mai spun doar ca autorul este din Romania!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.