Romania in fundul gol

  

Babardeala cu bucluc sau porno balamuc (2021) 

Inteleg de ce filmul asta a fost atat de apreciat si s-a intors de la Berlin cu Ursul de Aur. Pune in fata strainatatii o privire asupra Romaniei contrastelor, care noua, ca traitori ale lor ce tindem sa le consideram normalitatea noastra, nu ni se par atat de frapante: un loc unde cladiri istorice in paragina se invecineaza cu tot felul de cosmelii stridente si malluri, unde problemele reale sunt maturate frumos sub pres si viata sexuala a unei profesoare poate deveni un mare subiect fierbinte national. Si nu spun doar de modul in care cazul este reflectat in film, ci de situatia reala care l-a inspirat probabil, petrecuta in Romania acum cativa ani, care a inflamat spiritele si a starnit discutii aprinse in media avida de scandal. Peste deja batatoritul neorealism romanesc, Radu Jude, regizorul si scenaristul peliculei, aplica insa in straturi surprinzatoare ingrediente in combinatii noi, rezultand un film cu accente comice, grotesti si suprarealiste, mai ales printr-una din cele trei solutii de final propuse. 

Ceea ce incepe ca niste secvente inregistrate de amatori ce surprind jocurile sexuale din cadrul cuplului pe care il formeaza, ajunse apoi pe internet, continua cu o imagine colorata a Bucurestiului, unde cadrele lungi si fruste, ce-si urmaresc personajul in drumurile sale, pe masura ce afla despre descoperirea filmarii, dau impresia unei spontaneitati necautate, a unui natural al unui oras ce-si regaseste ritmul in vremurile pandemiei pre-electorale. La final, sedinta cu parintii chemati sa se pronunte asupra vinovatiei profesoarei copiilor lor, pune capacul pe o oala in fierbere si aduce nota de irealitate strecurata in inima cotidianului, nu doar prin solutiile propuse, dar si prin tipologiile clare, bine definite, pe care le reprezinta parintii ce capata trasaturi de personaje caragialesti: avem un domn Otopeanu, care nu intamplator este pilot de avion, celebritati ce-si joaca propriile roluri de parinti, un domn Rostogan, un militar de cariera, un popa, doamna cu gura mare care, chiar la inceputul sedintei isi deschide laptopul si pune filmarea, "ca sa stim despre ce vorbim". 

Intre aceste doua parti, filmul se transforma intr-un flaubertian "Dictionar de idei primite de-a gata", unde termenii ordonati alfabetic sunt adaptati la realitatile si istoria Romaniei, mai veche sau mai recenta. O parte dintre ei vor fi inglobati sub o forma sau alta in partea finala, subintitulata "sitcom", o satira ce are in vedere personaje si concepte tot mai vizibile in societatea de azi, cand au devenit chiar promovate si vehiculate de o formatiune politica parlamentara... 

Este un film ce sanctioneaza prostia, ipocrizia, incercand sa se pastreze echidistant fata de toate personajele, sa-si lase spectatorul sa ajunga la propriile concluzii, dupa ce toate argumentele in favoarea si impotriva profesoarei incriminate sunt aduse in discutie. Evident, eu sunt de partea ei, considerand ca argumentul opus principal, acela al expunerii copiilor la pornografie, tine si de responsabilitatea parintilor in a le controla / dirija accesul catre subiecte mai de interes pentru ei si ca, atunci cand un copil ajunge sa vada filmari de pe Pornhub se poate sa nu o faca pentru prima oara...  Si, in fond, asa cum subliniaza si producatoarea filmului, Ada Solomon, nuditatea mi se pare mult mai putin generatoare de traume decat violenta, la care sunt mult mai des expusi, uneori chiar in cadrul familiei. Dar, cum spuneam, fiecare este liber sa-si gaseasca propriile motivatii, scuze sau acuze, pentru ca e un film provocator, care incita la polemici, fie ca va place sau nu tehnica voit neglijenta de filmare si modul in care scenariul a inteles sa-si fragmenteze punctele de vedere. Dincolo de tema principala, suntem indemnati sa ne intrebam unde se afla adevaratele orori, cat de mare este "crima" comisa de aceasta profesoara interpretata de Katia Pascariu.

Spuneam la inceput ca se adreseaza in principal strainilor ca atmosfera si cadru de ansamblu fiindca in ochii nostri, obisnuiti cu mediul in care traim, detaliile poate ca nu au acelasi impact cum il au pentru privirea nefamiliarizata cu ele. Insa exista si referinte pe care doar cunoscand intamplari mai recente sau mai vechi de pe la noi le poti intelege. 

Indiferent daca filmul va va placea sau nu (am si eu cateva retineri, nu pot sa spun ca este preferatul meu din filmografia lui Jude, printre ele ar fi ca imi da senzatia ca se straduieste prea mult sa socheze privitorul mediu, adica pe cel cu vederi mai putin liberale decat mine si ca uneori devine prea auto-explicativ, tine sa detalieze prea mult lucruri care mi se par ca nu au nevoie de atatea explicatii, verbale sau vizuale), consider ca este un film important prin ideile pe care le vehiculeaza, prin perspectivele pe care le pune fata in fata. De vazut, preferabil nu in prezenta copiilor! Sau poate da, in functie de educatia sexuala pe care considera fiecare parinte ca trebuie sau nu sa le-o faca...