Cand angoasele sunt dezgropate...

  

The Dig (2021) 

 

 Citeam constant rubrica lui Catalin Pavel din Dilema Veche si imi pare rau ca i-a pus punct final... Pentru mine a functionat ca o introducere in arheologie, o doza saptamanala de noutati interesante aflate (chiar daca obiectul lor este vechi de mii de ani!), de consumat cate putin; articolele imi povestea despre satisfactiile si greutatile vietii pe santier, metodele de lucru, interpretarea descoperirilor, entuziasmul si impostura pe care le genereaza, puntea peste timp creata uneori de un singur obiect si cum el ajunge sa fie manipulat pentru a genera concluziile dorite. Dar nu imi amintesc sa fi atins si aspectul transformarilor pe care scoaterea la lumina a unor lucruri ingropate de peste o mie de ani le produc asupra psihicului uman. Poate o fi scris in trecere, dar nu cred sa fi insistat. 

The Dig este un film care doar pare previzibil. O femeie intrigata de prezenta unor movile pe terenul ei, pe care le banuieste a fi structuri funerare din perioada vikinga, cheama un arheolog autodidact (sau, cum se defineste el cu modestie, un sapator), pentru a dezveli ceea ce se ascunde sub ele. Al Doilea Razboi Mondial sta sa izbucneasca. Cu cateva zeci de ani inainte fusesera descoperite deja cateva nave vikinge, unele pastrate aproape integral. Le-am vazut expuse la muzeul din Oslo si m-a mirat starea lor de conservare, favorizata de solul argilos in care au stat ingropate. Cu acceptul si sub supravegherea proprietarei terenului din Suffolk, Edith Pretty (Carrey Mulligan), arheologul Basil Brown (Ralph Fiennes) incepe sa sape, cu atentie la detaliile de pozitionare a movilelor, la orientarea si aspectul lor. Pe masura ce cursul sapaturilor ce vor duce la o descoperire foarte importanta pentru istoria Angliei inainteaza, se dezvolta si relatiile dintre personaje. Dar, mai mult, pentru Edith, o femeie care se stie condamnata, afland ca nu mai are mult de trait, incepe un alt fel de excavare, a propriilor ganduri si emotii, o calatorie interioara ce devine o meditatie asupra existentei umane, asupra a ceea ce ramane in urma fiecaruia. Poate sa fie un mic artefact, vreo moneda ruginita intr-un buzunar devenit inexistent pe care sa-l scoata la iveala, peste mii de ani, cei ce vor sapa printre ramasitele noastre incercand sa-si recupereze istoria...

Toata aceasta meditatie delicata, tesuta pe marginea a ceea ce multi au vazut ca ar fi in principal reconstituirea unei descoperiri arheologice, a reprezentat pentru mine punctul de rezistenta al filmului, dandu-i o aura poetica, melancolica, accentuata de imagine, prin decoruri si lumini calde, in culori de toamna blanda. Pentru noi, care stim la ce rascruce a istoriei se afla personajele, povestea capata un aer dramatic, accentuand fragilitatea destinului uman si dand o alta conotatie intrebarilor despre viata si moarte, prezent si trecut.

Nu este doar un film pentru cei interesati de arheologie, cum ar parea la prima vedere. Dar daca cele mai multe dintre aceste productii ce pornesc de la o descoperire o transforma intr-un pretext pentru senzationalism, in filme de actiune de duzina, eventual cu tenta horror, invocand ceva blesteme vechi, si obtin marele si efemerul succes de public, aici vom gasit ceva total opus si veridic. 

In primul rand, avand la baza o descoperire reala, tot ceea ce nu este conform cu realitatea in film (varstele protagonistilor, existenta unui frate al eroinei, presupusul conflict intre Basil Brown si arheologul de la British Museum, conflictul din cadrul familiei de arheologi...) este macar plauzibil, reprezinta alegeri de scenariu care nu deranjeaza, aduc un pic de dramatism si tes un strat nou al intrigii unui film care altfel ar fi ramas doar istoria unei descoperiri. Apoi, aducand partea de reflectie asupra conditiei umane, capata accente lente si melancolice, investeste arheologia cu conotatii metaforice de reinterpretare a conditiei umane, de revenire la viata dupa moarte intr-o lume a concretului, din care zeitatea lipseste cu desavarsire. Devine astfel  usor imprevizibil si iese din tiparul unui film dedicat doar unei descoperiri arheologice importante. Despre ce ce a reprezentat ea in istoria Angliei, cum a modificat perceptia asupra unei perioade despre care se cunostea mult prea putin nu voi vorbi, pentru a lasa sa planeze un pic de mister si a va invita sa-i insotiti pe eroii acestui film de pe Netflix in drumul excavatiilor lor, de la tumul la British Museum.