Kazuo Ishiguro - Klara si Soarele
Experienta globala a distantarii sociale din ultimii ani a inceput sa isi arate tot mai des si valentele creatoare. Cel mai nou roman al lui Ishiguro este plasat intr-un viitor ce are multe in comun cu contextul pandemic, unul in care educatia se face la distanta, online, socializarea copiilor e atent supravegheata de adulti si valorizarea de care au atata nevoie este evaluata prin prisma "grupurilor sociale" carora le apartin. Insa nu acesta este centrul unei carti ce mi-a adus aminte, inca de la primele pagini, de Sa nu ma parasesti. Doar ca aici nu avem clone, ci androizi destinati sa fie prieteni artificiali ai adolescentilor, carora sa le ofere companie si protectie. Unul dintre ei, pe nume Klara, ne ofera perspectiva acestei posibile lumi viitoare, in care insingurarea pare sa se fi instalat tot mai adanc. Spiritul sau de observatie si capacitatea de intelegere se dovedesc inca de la inceput peste media celorlalte modele, inclusiv a celor mai recente. Legatura care se stabileste inca de cand era expusa in vitrina magazinului intre Klara si Josie va deveni tot mai profunda si va depasi ostilitatea initiala a unei mame greu de descifrat si a unei menajere pentru care prietenii artificiali, desi sunt dotati cu sentimente si constiinta, par echivalenti cu aspiratoarele sau orice alte electrocasnice.
Citind cartea, am avut senzatia ca se adreseaza unui public tanar, sub 18 ani. Perspectiva Klarei, ce absoarbe cu aviditate informatiile despre oameni si dinamica relatiilor dintre ei, despre lumea din jur, infrunta cu delicatete si sensibilitate teme complicate precum complexitatea sufletului uman si ceea ce individualizeaza fiecare fiinta umana, evolutia prin imbunatatirile genetice ce pot "eleva" un individ, dar si pune viata in pericol, statutul inteligentei artificiale intors deja pe toate partile in carti si filme, insa si subiecte universale precum prietenia, sacrificiul, iubirea adolescentina ce pare sa fie eterna in efemeritatea ei, provocarile climatice.
Mi s-a parut insa un roman mai lipsit de complexitatea si aura melancolica din Sa nu ma parasesti, cu o scriitura mai simpla si lipsita de stralucire, cu observatii ce mascheaza in naivitatea presupusa a eroinei artificiale o lipsa de idei intr-o mare de platitudini.
Atunci cand Klara intelege ca prietena sa umana este bolnava se hotaraste sa faca tot ce este nevoie cu "ajutorul special" al Soarelui. Si aici trecem granita din lumea pretins reala in cea a povestii, una in care un android considerat "foarte inteligent", intr-atat incat sa poata medita un adolescent pasionat inventator de drone pentru a obtine un mult ravnit loc la o facultate, este lipsit de orice notiuni elementare de astronomie si vede Soarele printr-o aura mistica, aura ce - culmea! - mai si functioneaza. Privirea aceasta inocenta, credinta in fortele extraordinare ce pot schimba destine parca nu este din acelasi film cu laudatele performante ale Klarei, asa cum nu este nici ideea ca distrugand o singura masina poluanta aerul se va purifica instantaneu.
Trecand insa peste disonanta mea cognitiva din timpul lecturii, sa zicem ca este un roman de formare in care toata lumea, cei doi adolescenti protagonisti si androida evolueaza in directiile previzibile, se transforma, o carte care cred ca poate placea mai mult celor ce se afla la varsta personajelor ei si care ar putea sa ajunga sa-si doreasca o Klara in viata lor. Eu as fi vrut mai mult, insa scopul a fost atins, premiul Nobel obtinut, probabil motivatia autorului de a da ce are mai bun a mai scazut. Desi am vazut ca volumul a fost foarte bine primit si i s-a laudat foarte mult capacitatea de surprindere a naturii umane. Hmm.. ori o fi vreo simbolistica ascunsa care mi-a scapat mie in timpul lecturii, ori aura stralucitoare a Nobelului orbeste privirea critica si aduce unui roman mediocru aceeasi vitalitate pe care o capata Josie in urma eforturilor PAR-ului ei. (Imi plac de obicei traducerile lui Vali Florescu, insa PAR nu mi s-a parut cea mai fericita alegere pentru "prietena artificiala"... dar nici nu as avea alta mai buna.)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.