Frica, un sentiment uman etern

  

Jean Delumeau - Frica in Occident. Secolele XIV-XVIII. O cetate asediata 

 

Omenirea a trait de cand se stie sub imperiul fricii. Este un sentiment normal, generat la inceput de instinctul de conservare, consolidat apoi de experienta, de constrangeri, limitari culturale si, mai ales, de crize. Pe langa temerile individuale, au fost de-a lungul timpului multe colective, mai intai legate de cele neintelese (fulger, foc, cutremur) apoi de cele intelese (boli, razboaie, foamete). Fricii de bomba atomica din timpul Razboiului Rece i-a urmat cea de atentatele teroriste, apoi, mai nou, aceea de efectele pandemiei si de o probabila catastrofa climatica imposibil de reparat.

In consistentul sau volum, istoricul Jean Delumeau analizeaza acest sentiment ce ne-a insotit existenta permanent in manifestarile lui de-a lungul a 5 secole (XIV-XVIII) in principal, in Europa de Vest, insa pe alocuri si cu exemple mai apropiate de vremea noastra. Perspectiva lui nu este una pur istorica, raportandu-se la o multitudine de discipline (sociologie, antropologie, literatura, psihologie, teologie) pentru a ne prezenta atmosfera unei Europe in care, ca intr-o stare de hipnoza sau isterie colectiva, se iau masuri de precautie si se cauta tapi ispasitori pentru calamitatile produse. Iar ei sunt usor de gasit, mai toti cei care nu apartin clasei conducatoare. Intr-o lista scurta a spaimelor medievale, ale Renasterii si Iluminismului, am putea include frica de straini, de noapte, de mare, "taram al fricii, al mortii si al dementei" populat de monstri infricosatori, frica de epidemii, de evrei, de musulmani, de femei (nuantand atitudinea duplicitara, de la muza inspiratoare pana la obiect al dispretului si neincrederii), de diavoli si demoni, de vrajitoare, de saracii care ar fi raspandit ciuma si erezia, de comete si eclipse prevestitoare de evenimente nefaste. Insa nu se opresc aici, sunt multe si complexe motivele, precum si evenimentele generatoare si modul cum se raspandeste teama, reflectata in arta si literatura. 

In cele 12 capitole ale volumului, insotite de o introducere ce prezinta o imagine generala a fricii si o concluzie ce situeaza mecanismele fricii intre erezie si ordine morala, autorul urmeaza firul istoriei, plasand evenimentele, reactiile generate si amplificarea lor in contextul mentalitatilor epocii. Intr-o vreme cand curajul era asociat cu vitejia si frica era considerata un semn de lasitate, perceptia era diferita de aceea de mai tarziu, cand a inceput sa fie vazuta ca un sentiment uman normal si, uneori, o forma de prudenta. Asa cum multe erau diferite intr-un timp cand moartea era o continuare a vietii iar cei morti puteau fi exhumati, judecati si executati. 

Sunt frici spontane si frici cugetate, cele din urma decurgand dintr-o analiza analiza a nenorocirii, dirijata de obicei de indrumatorii de constiinta ai comunitatilor, de obicei oamenii Bisericii. Comentariile alcatuiesc o lectura densa, interesanta, care nu doar trece in revista fapte, ci le si motiveaza si interpreteaza prin prisma psihologiei colective, a sociologiei, teologiei si antropologiei. Iar marturiile ce le ilustreaza, citate abundente din documentele timpului, provin din zone diferite de interes, de la scriitori precum Daniel Defoe, Petrarca sau Boccaccio pana la teologi ca Toma d'Aquino si Luther, exploratori precum Columb, preoti, medici, avocati sau calatori cunoscuti ori anonimi. Enuntand evenimentele generatoare de temeri, le urmareste si originea, modul de propagare a spaimelor, reflectarea lor in constiinta publica.

 Nu pot sa nu spun cateva cuvinte si despre coperta ilustrata cu un detaliu dintr-o pictura a lui Pieter Bruegel cel Batran, Dulle Griet, cunoscuta si ca Mad Meg. Personajul din folclorul flamand al epocii (secolul XVI) este o ilustrare a perceptiei femeii, demonizata de mentalitatea timpului pentru capriciile si temperamentul ei, o personalizare a delimitarii masculine nete de orice incercare de intelegere/comunicare cu sexul opus. Mad Meg este cea care, conform unei zicale a timpului, "ar putea jefui Iadul si s-ar intoarce nevatamata".

 Aceeasi frica ce a inchis omenirea in spatele zidurilor a inchis-o si in propriile bariere mentale. De ce sa ne mire, insa, cand fiecare copil era crescut in cultul fricii, cand povestile atroce le formau o personalitate mereu tematoare, la panda in adulmecarea oricarui pericol, in fata caruia sa raspunda agresiv, fara sa-l inteleaga, inainte ca acela sa-l distruga?! 

Scriind randurile astea si privind manifestarile/manifestatiile adeptilor AUR si instabilitatea guvernului mi-am dat seama cat de actuala poate fi o carte despre Evul Mediu, cat de multe din comportamentele si atitudinile prezentului se pot deslusi printre tablourile acestei istorii in care lipsa de rationalizare a fricii produce monstri de gandire. Practic, daca inlocuim ciuma, vrajitoarele si demonii cu Covidul, obtinem un portret al divizarii lumii contemporane, asa cum gasim si explicatii ale fricilor abstracte generate de sentimente de insecuritate in vremuri de cutremurare politica, sociala, economica. Pana la urma, cele mai multe dintre manifestarile fricii s-au produs in perioadele reformelor religioase, vremuri de instabilitate si nesiguranta.

"Vidul puterii este un fenomen ambiguu. El lasa frau liber unor forte ce ramaneau comprimate atata vreme cat autoritatea era ferma. El deschide o perioada de permisivitate ce da acces la speranta, la libertate, la licenta si la sarbatoare. Prin urmare, el mai secreta si altceva decat frica: elibereaza si contrariul acesteia. Cum sa negi totusi incarcatura de neliniste pe care o contine? El creeaza o ameteala; este ruptura cu o continuitate, asadar cu sentimentul de securitate. Este purtatorul unui viitor nesigur, care va fi poate mai bun sau poate mai rau decat trecutul. Este generator de anxietate si de nervozitate care pot duce usor la tulburari violente."

Ca sa inchei impresiile mele despre aceasta foarte interesanta carte, as enumera propriile mele temeri pe care le-as putea numi rationale, lasand deoparte cele cateva fobii sau spaime irationale: mi-e frica de flat earth-eri si de tot soiul de conspirationisti (incluzand conspiratiile brodate in jurul vaccinului), de fundamentalistii religiosi, de fascisti, de rasisti, de homofobi, de toate formele de extremism, fie ca este unul al prostiei sau unul ideologic.