luni, 10 ianuarie 2022

Nu numai femei

 

Bernardine Evaristo - Fata, femeie, alta 

Stiti intrebarea aceea eterna: ce-si doresc femeile? Raspunsul e atat de simplu, e ceea ce isi doresc toti oamenii, indiferent de sexul cu care s-au nascut sau pe care si l-au ales: sa fie iubiti, intelesi, acceptati, apreciati, sa aiba o familie sau poate o cariera, sa isi afirme identitatea, inclusiv cea sexuala, sa aiba puterea de a schimba vieti, pe care toti profesorii idealisti o viseaza la inceput de drum, iar atunci cand un elev reuseste si gratie lor, se asteapta poate la un dram de recunostinta,
sa fie auzite, vocea lor sa nu ramana doar un zgomot de fond, sa nu li se impuna anumite roluri (mama casnica sau in copilarie, fete fiind, sa li se spuna ca trebuie sa se joace cu papusile pentru ca asta impune societatea drept comportament normal), sa se inteleaga ca un NU, chiar si cand nu este spus raspicat, tot NU ramane, nu este doar cochetarie sau moft si ca violenta domestica e doar o forma a celor ramasi fara argumente de a recurge la puterea unui corp cand cea a mintii sta pe loc,
poate mai vor sa se stie ca au taria de a-si depasi traumele, de a merge mai departe si a-si construi o cariera sau o viata in care o absenta apasa  pentru tot restul ei... 
si atunci cand femeile sunt negre intr-o tara alba si patriarhala, devin si mai mult sursa hartuirii sau, dimpotriva, a ignorarii si privirilor piezise, la fel cum si barbatii negri apar politiei mai dubiosi si mai usor de abuzat, fie ca sunt imigranti, fie ca apartin unei rase in randul careia infractionalitatea este mai ridicata, ca si actele de terorism.
Si daca pana aici nu s-a inteles prea mult despre carte, desi are legatura, va spun ca e vorba despre 12 personaje pe care nu le numesc femei, si din respect pentru alegerea unuia dintre ele si pentru ca in limba noastra daca ai un barbat si 11 femei pluralul nu devine majoritar, ci masculin si patriarhal, 
ca au radacini (la prima, a doua sau a treia generatie) in Africa ori Caraibe, preocupari si interese diferite, se lovesc in viata de tot felul de prejudecati,
dar sunt profund legate intre ele printr-o tesatura ce se intinde ca o panza de paianjen. 
Mai intai sunt triadele, grupuri de trei personaje apropiate, de obicei mama-fiica/fiu, dar si un caz de strabunica-stranepoata, fata si femeia, carora li se alatura un alt personaj din anturajul unuia dintre celelalte doua, altul/alta, engleza e mai evaziva cu "other" decat putem fi noi in traducerea titlului,
dar nu numai, pentru ca acest roman-poem construit din realitati fragmentate se rotunjeste doar cand toate istoriile individuale converg sau se intersecteaza in trecere. 
Poate ca unele dintre personaje sunt captive la un moment dat intr-o existenta sau situatie din care incearca sa evadeze, poate ca sfideaza sau se strecoara prin societatea patriarhala, rasista si homofoba a Angliei, pentru care "diferenta" inseamna pericol (la noi chiar mai mult decat la ei), 
poate sunt intr-o cautare sau intr-o regasire, poate fiecare dintre ele este un "custode emotional" al unor experiente, idei sau al altor persoane, poate ca unele sunt radicale si altele moderate si fiecare generatie isi nuanteaza in modul propriu concepte tot mai actuale
si fiecare isi are istoria sa, 
marcata la inceput de capitol cu un simbol Adinkra,  mesaje incifrate ale culturii africane pe care, oricat m-as fi straduit sa le corelez, nu am reusit sa le alatur destinului personajelor...
*
Dar cartea mi-a adus in atentie o abordare originala, o voce ce reuseste sa nu se piarda in traducere asa cum prea multe o fac asemenea filmelor dublate din care nu ai cum sa intelegi de ce anumiti actori ar merita un Oscar, caci dublatorul lor nu face o performanta demna de vreo distinctie speciala,  
o voce surprinzatoare si capabila sa emotioneze, cu o mare capacitate de sinteza, de a concentra esentialul unei vieti intr-un tablou care uneori se poate desfasura ca o amintire fulguranta din momentul intrarii intr-o sala de spectacol pana la cel al ridicarii cortinei, 
o voce ajutata de lipsa semnelor de punctuatie, pentru ca frazele curg asemenea torentului ideilor reconfigurand interactiuni si relatii intre personaje, armonizandu-le intr-un cor ce ridica un imn diversitatii si dreptului la identitatea dorita 
iar stilul cursiv, eliberat de constrangerile punctuatiei reflecta chiar aceasta revolta impotriva normei, ganduri si simtiri ale personajelor rebele, neconventionale, ce se manifesta ca intr-un ritual exuberant si exotic african, pulsand de dorinte, sperante, visuri, iar pasiunea lor alcatuieste un playlist ce reflecta toata aceasta multitudine de aspiratii, creandu-i cartii o coloana sonora la fel de variata si bogata ca si continutul sau. 
 
Am simtit nevoia sa fiu un pic in spiritul volumului, chiar daca nu am nici pe departe acelasi magnetism, dar daca modul in care am scris cele de mai sus incercand sa-i imit nu stilul, ci macar forma pe care o imbraca romanul, nu vi se pare greu de urmarit, ci intrigant si vreti sa aflati mai multe, m-as bucura si va asigur ca lectura cartii lui Bernardine Evaristo va fi o incantare.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.