Muzica clasica pentru fiecare zi

 

Clemency Burton-Hill - Un an magic 

 

Cum spuneam in postarea trecuta, nu ma astept ca 2022 sa fie un an magic, de fapt nu am nici un fel de asteptari, nu cred ca trecerea intr-un an nou va sterge ca prin farmec toate problemele  individuale si colective, nu mai am naivitatea de a-mi face planuri pe care nu le voi respecta, nu ma mai excita inceputurile, de nici un fel, gasind confort si echilibru in continuitate. 

Muzica a fost o constanta a existentei mele, in special cea clasica, folk, rock si metal, si va ramane asa. Cum este o arta subiectiva ce-si gaseste frumusetea in ochii celui care o percepe, nu doar cu auzul, ci si cu propriile sensibilitati, cultura si afinitati artistice, nu de putine ori ceea ce mie mi se pare trist altcuiva ii poate parea ambiental, atmosferic, ceea ce mie mi se pare zgomot, un nesfarsit tumult repetitiv si agresiv de sunete (genuri precum rave, dubstep) altuia i se pare ritmul existentei sale, ceea ce mie mi se pare o miorlaiala vocala pentru altii este un gen pe care il simt cu tot sufletul, r'n'b-ul, si tot asa. 

Nu consider ca muzica pe care o ascult eu este "muzica buna", pentru ca prea tind toti sa catologheze astfel orice zbantuiala lipsita de alta noima decat aceea de a sari, nu vad dansul (si ma refer aici la cel de club, de discoteca, de petrecere) ca pe o arta, ci mai mult ca pe un exercitiu fizic sau un posibil preludiu sexual, si in general nu prea mai am deschidere spre alte genuri decat acelea care stiu ca imi plac. Dar in cadrul lor vreau sa descopar, sa aud lucruri noi, sa ma bucur de experienta sunetelor familiare si totusi diferite. Si rasfoind aceasta carte, subintitulata "Muzica clasica pentru fiecare zi", am gasit, pe langa numele consacrate din domeniu, unele ce-mi sunt complet necunoscute, precum Karen Tanaka, Billy Mayerl, Nicola Matteis si multi altii, din vremuri mai apropiate sau mai departate, din ale caror lucrari autoarea selectiei, jurnalista, scriitoare si violonista, ne propune fragmente cu lungimi ce rareori depasesc 10 minute, cate o mica portie de muzica clasica zilnica (si nu numai, si jazz, coloana sonora de film, ceva din folclorul lumii, etc.), insotite de o scurta prezentare a autorului lor, facuta nu in stilul conventional al unei biografii, ci subliniind detalii ale contextului ce au dus la aparitia lucrarii respective, relevante pentru modul in care viata este transpusa in arta. 

Meritul cel mai mare al acestei selectii mi se pare diversitatea, generata poate si de corectitudinea politica dar si de dorinta de varietate cat mai ampla a tonalitatilor, ritmurilor, fragmentelor propuse. Spune autoarea in prefata: 

"... cartea este o culegere de comori muzicale alese pe spranceana (cata modestie :P!!), lucrari pe care le iubesc si care sper ca va vor imbogati viata de zi cu zi la fel de mult cat au imbogatit-o pe a mea. M-am cufundat in profunzimea a o mie de ani de muzica si am ales 366 de lucrari scrise de peste 240 de compozitori, de la medievala Hildegard von Bingen - cu un sunet dat naibii, o personalitate stralucita, filosof de secol XII, om de stiinta, scriitoare si mistic al muzicii - la generatia milenialilor, reprezentata de Alissa Firsova, care s-a nascut in anul 1986 si scrie o muzica frumoasa ce reflecta ingrijorarile sale ca femeie tanara implicata in politica secolului XXI. Pe langa vreo alte patruzeci de femei prea des ignorate de istoria muzicii clasice, veti intalni compozitori de culoare, homosexuali si transgenderi, precum si alti compozitori cu "dizabilitati" sau cu abilitati diferite (pana la urma, Beethoven a scris o mare parte a magnificelor sale lucrari in perioada cand isi pierduse complet auzul). Si, desi muzica clasica este adesea perceputa ca un spatiu decrepit, un muzeu care scartaie din toate incheieturile al barbatilor albi, europeni si morti, veti cunoaste totusi si o duzina de compozitori contemporani, de la octogenari la mileniali. Sper ca veti simti dupa ce parcurgeti aceasta colectie, asa cum simt si eu, ca muzica clasica este o forma globala de arta sfidator de vie, activa, diversa si vibranta."

Cartea sa este practic un ghid al unui playlist de muzica clasica. Sa ascultati doar bucatile muzicale propuse este un lucru foarte la indemana, asa cum au fost ele ordonate, din ianuarie pana in decembrie. Am gasit playlist-uri si pe Youtube, si pe Spotify (da, stiu, cel mai bine s-ar asculta de pe un vinil, eventual in interpretarea unei orchestre celebre, dar ne multumim cu ce putem avea), ce ne-am face fara streaming?! Insa cartea imbogateste experienta ascultarii si am de gand sa citesc fiecare fragment inainte de a asculta bucata muzicala de care se leaga, chiar daca stilul colocvial al lui Burton-Hill, ce are rolul de a face explicatiile sale accesibile profanilor muzicii sau celor foarte tineri, mi s-a parut usor iritant, parca o expresie ca "Bach a fost tatal tuturor" referindu-se la genurile muzicale ce-si au radacinile in creatia mi se pare ca insulta un pic inteligenta, intrand intr-un registru prea trivial. Si chiar nu-s genul care sa considere ca trebuie sa vorbesti despre muzica clasica doar cu o anumita morga... 

A urmat apoi un Chopin despre al carui fragment spune ca "muzica solicita intinderi ciudat de ample (mai ales pentru mana dreapta), considerate cel putin provocatoare la inceputul secolului al XIX-lea". Daca prin "provocator" s-a tradus challenging, poate ca dificil, complicat, solicitant (cu renuntarea la "solicita" de mai sus) ar fi fost o redare mai buna a sensului, "intindea ciudat de ampla si provocatoare" suna ca dracu'.

Si pentru ca azi, 3 ianuarie, este randul lui Hildegard von Bingen dupa ce ieri am avut o scurta repriza de Chopin, deschid cartea si citesc primul rand: "Femeile s-au priceput la activitati multiple inca din Evul Mediu" (sublinierea mea). Nu stiu daca sa ma incrunt mai mult la autoare, care prin limbajul sau doreste sa transforme compozitorii in niste personaje cool, ori la traducatoare, care din primele trei pagini citite esueaza cu brio in a reda mesajul intr-un limbaj decent...

Cartea ramane insa un mod de a descoperi compozitii vechi dar noi urechilor mele. Si tot in urma scurtei rasfoiri am inteles ca voi avea sentimente impartite fata de text, ce mi se va parea pe alocuri informativ, cu detalii interesate, de-a dreptul enervant in alte parti. Dar de-asta ma si invita sa ascult  muzica, sa ma relaxeze si sa imi mute gandurile de la ceea ce nu-mi va placea ;). Sper sa ma tin de acest proiect anual, de voi avea sanatatea si dispozitia, poate din cand in cand o sa mai amintesc de ce am mai ascultat/citit despre compozitorii in cauza prin alte postari. Vom vedea.