Friday, 9 December 2011

Navigand pe ape tuburi


Herman Melville - Benito Cereno

Dupa un Moby Dick citit prin copilarie intr-o versiune care, probabil, ca orice carte pentru copii, era mai mult o repovestire decat o traducere si tindea sa o adapteze varstei, sa ignore simbolismul si sa favorizeze aventura, actiunea, si dupa un Bartleby care "as fi preferat sa nu" se termine atat de repede, cartulia de fata este a treia opera a lui Melville care-mi pica in mana. Mare pacat ca editura Humanitas, in proasta traditie cu care ne-a obisnuit si cu alti autori (deh, marketingul!) a ales sa scoata mai multe astfel de carticele mici, din care intr-o ora nu mai ai ce sa citesti, in loc sa fi editat The Piazza Tales intr-un singur volum, asa cum a fost publicat la momentul aparitiei, in 1856... Acum nu-mi ramane decat sa astept si aparitia celorlalte nuvele (simt ca originalul mi-ar depasi cunostintele de engleza), sa inghit cuminte ce mi se da, bombanind impotriva mercantilismului care face ca, in loc sa poti cumpara o carte la 50 de lei, de exemplu, sa tot primesti firimituri, la 15-20 de lei bucata. Dar asta e politica editoriala, eu doar pot doar sa-mi afirm nemultumirea, stiind ca oricum nu le afecteaza cu nimic planurile. Probabil ca Humanitas incearca sa ne vanda cartea drept roman, eu voi continua sa ii spun nuvela, desi este cam ciudat sa te gandesti ca o carte contine o singura nuvela Una dar buna!
Cu Benito Cereno intampin o mare dificultate, aceea de a vorbi despre un clasic. Este greu ca tu, un cititor oarecare din secolul 21, sa mai spui ceva nou despre o nuvela aparuta acum mai bine de 150 de ani, despre care s-au tot scris studii, eseuri, volume ce au abordat-o din toate perspectivele, de la simbolism si psihanaliza pana la deconstructivism, au interpretat-o si reinterpretat-o, asa ca, decat sa reproduc lucruri spuse de altii, mai bine le voi ignora cu desavarsire. Voi trece insa in revista temele majore considerate a fi abordate aici: sclavia, rasismul benign, binele si raul, terorismul (zice lumea ca Benito Cereno este una din primele opere literare care il aduce in discutie avant la lettre, eu n-as fi de acord cu asta, fiindca pirateria nu mi se pare o forma de terorism, ci doar de jaf/furt/insusirea unor bunuri ale altora fara niciun fel de ideologie in spate).
 Amasa Delano este capitanul unui vas comercial, "Bachelor's Delight", oprit intr-un port pentru a se aproviziona cu apa, cand observa apropiindu-se un alt vas, bizar ca aspect si manevre, si se hotaraste sa-i ajute pe cei care se aflau pe el cu alimente, apa si sfaturi. Ajuns la bord, il cunoaste pe capitanul Benito Cereno, dar si pe nedespartitul sau servitor negru, Babo, afla povestea lor, cum o epidemie de scorbut a ucis multi dintre oamenii de la bord, membri ai echipajului alb dar si sclavi negri, si pe proprietarul lor, Alexandro Aranda.
Acestea sunt primele detalii pe care le primim din perspectiva ce ni se ofera in prima parte, cea a lui Delano: el incepe sa vada treptat, pe masura ce ziua petrecuta la bordul vasului trece, tot felul de semne, de gesturi ciudate, de priviri al caror sens nu-l poate patrunde, sa gaseasca goluri in povestea spusa de capitan, sa simta ca este ceva in neregula. Prima parte, cu mult mai lunga decat urmatoarele doua, este in intregime una a simbolurilor nedescifrate, a incercarii  lui Benito de a comunica ceva ce nu poate fi spus, creand o stare de tensiune extrema. Cand un slab interpret de semne precum Delano intalneste un capitan de vas tinut tot timpul sub observatie, in imposibilitatea de a transmite intr-un mod lizibil semnalul pe care doreste sa-l dea, aceasta ciocnire intre temperamentele si constrangerile lor (caci Delano, in lipsa constrangerilor exterioare, este si el prizonierul unor constrangeri si prejudecati, interioare, legate de eticheta, de ceea ce se cuvine sau nu, de modul ciudat in care i se pare ca sunt tratati sclavii la bordul vasului) ne prilejuieste sa asistam la constructia unui intreg razboi psihologic in care castiga doar confuzia, deruta, creata din fragmente de miscari, semne, dintr-o intreaga poezie a privirilor si gesturilor incepute si neduse pana la capat, noduri misterioase care se cer dezlegate, senzatia unei conspiratii al carei obiect Delano nu-l poate ghici, iar lucrurile nu se limpezesc decat atunci cand Benito Cereno face un gest disperat.
Cea de-a doua parte reprezinta marturia sa, menita sa faca lumina asupra modului in care s-a ajuns la situatia de pe vasul "San Dominick", pe care incercase sa o evidentieze in prima parte mai mult non-verbal. Totul capata o ordine cronologica, spre deosebire de partea precedenta, in care lucrurile erau infatisate asa cum ii apareau ochiului strainului de cele intamplate. Ultima parte este punctul de vedere al autorului omniscient, un fel de concluzie ce lasa deschisa calea spre alte interpretari. Benito simte ca nu va supravietui prea mult intamplarii, fiindca "Negrul..." Nici chiar atunci cand poate da glas temerilor si indoielilor sale, el nu o va face pe deplin, lasand o umbra de mister sa pluteasca peste timp asupra povestii. O poveste cu o constructie impecabila, care se citeste cu placere si dupa 150 de ani.

No comments:

Post a Comment